Părul care cade. Ce e normal, ce nu și ce poți face

Toamna, la duș, în perie, pe pernă. Părul pe care îl strângem de pe jos are darul de a ne speria mai tare decât orice analiză. Și aproape mereu vine aceeași întrebare: e normal sau trebuie să-mi fac griji?

Am pornit de la câteva materiale citite recent și am pus lângă ele ce spun specialiștii (cu care am avut plăcerea să vorbesc), dar și dermatologii. Concluzia, spusă de la început. Nu orice păr care cade înseamnă că pierzi păr. Dar nici nu e ceva de ignorat luni la rând.

Cât păr e normal să cadă

Academia Americană de Dermatologie oferă un reper simplu: între 50 și 100 de fire pe zi e normal. În zilele în care te speli pe cap, numărul pare mai mare, pentru că pleacă dintr-odată și firele care s-ar fi desprins oricum.

Explicația ține de felul în care crește părul. Fiecare fir are un ciclu. Câțiva ani de creștere, apoi o scurtă pauză și o fază de repaus de aproximativ trei luni, după care cade și lasă loc unui fir nou. La un moment dat, cam 10% din fire sunt în repaus. Ele sunt cele pe care le găsești în perie.

Și mai este un detaliu care liniștește multe femei în perioada asta. Există studii care arată că firele cad ceva mai mult la sfârșitul verii și în toamnă. O cădere sezonieră, moderată, care trece singură.

Când părul cade mult, dintr-odată, la două-trei luni după un șoc

Aici e partea pe care puțină lume o știe și care explică multe panici. Când corpul trece printr-un șoc, o parte mare din fire intră deodată în faza de repaus. Căderea nu vine imediat, ci la două-trei luni după. Așa că femeia care își vede părul în perie în octombrie caută cauza în octombrie, când de fapt ea a fost în iulie.

Medicii îi spun telogen effluvium. Declanșatorii clasici sunt o febră mare sau o boală serioasă, o operație, nașterea, o dietă drastică, o perioadă de stres foarte intens, oprirea anticoncepționalelor sau anumite medicamente. După naștere, de exemplu, căderea atinge de obicei vârful pe la patru luni și se liniștește, la majoritatea femeilor, până când copilul împlinește un an.

Vestea bună este că, de cele mai multe ori, foliculul nu e afectat. Căderea se oprește de la sine în câteva luni, iar firele noi cresc la loc. Dacă trec mai mult de șase luni și părul cade la fel de mult, merită căutată o cauză care încă e acolo.

Când părul nu cade mai mult, dar se subțiază

Este situația mai discretă și, sincer, cea care merită mai multă atenție. Nu găsești neapărat mai mult păr în perie. Observi, în schimb, cum cărarea pare mai lată, că se vede scalpul în creștet sub o lumină puternică sau că o coadă de cal e mai subțire decât acum câțiva ani.

Aici vorbim de cele mai multe ori despre alopecie. Are o componentă genetică și una hormonală, iar firele nu dispar peste noapte. Se miniaturizează, adică fiecare ciclu produce un fir puțin mai fin și mai scurt decât cel dinainte. Linia frunții rămâne de obicei la locul ei, ceea ce o face ușor de trecut cu vederea.

După 40 de ani, odată cu premenopauza și menopauza, scăderea estrogenului lasă mai mult loc efectului androgenilor asupra foliculului. De aceea, multe femei observă schimbarea exact în anii ăștia. E frecventă, nu e o rușine și, mai ales, răspunde mai bine la tratament cu cât e prinsă mai devreme.

Mai sunt două situații pe care este bine să le recunoști. Petele rotunde, complet fără păr, apărute brusc, pot fi alopecie areată, o afecțiune autoimună. Iar dacă linia frunții se retrage și pielea de acolo te mănâncă, arde sau e roșie, mergi repede la dermatolog. Unele forme de alopecie lasă cicatrice, iar acolo timpul contează.

Ce analize să ceri și la cine să mergi

Primul pas nu este un șampon nou. Este un dermatolog, ideal unul care lucrează și cu tricologia. Se uită la scalp cu un dermatoscop, vede cât de groase sunt firele și dacă sunt miniaturizate și poate spune destul de repede despre ce tip de cădere e vorba.

Analizele pe care le cer de obicei medicii sunt hemoleucograma, feritina, adică rezerva de fier, hormonii tiroidieni, vitamina D și B12. Dacă ai ciclu neregulat, acnee sau păr nou pe bărbie, se adaugă și profilul hormonal. Feritina e cea mai des trecută cu vederea. Aceasta poate fi la limita de jos a intervalului fără să ai anemie, iar pentru păr asta poate conta.

Un lucru important. Fierul nu se ia „preventiv”, pe cont propriu. Excesul de fier face rău, așa că suplimentul vine după analize și cu doza stabilită de medic.

Ce funcționează și ce e doar marketing

Pentru subțierea de tip androgenetic, tratamentul cu cele mai multe date în spate rămâne minoxidilul, aplicat pe scalp, aprobat și pentru femei. Dermatologii îl prescriu uneori și în doze mici, pe cale orală. Două lucruri trebuie știute dinainte: în primele săptămâni părul poate cădea chiar mai mult, iar rezultatele se văd abia după câteva luni. Dacă îl oprești, efectul se pierde treptat.

Biotina este probabil cel mai vândut supliment pentru păr. Ajută doar dacă ai un deficit, care e rar. În plus, în doze mari poate da peste cap unele analize de sânge, inclusiv pe cele de tiroidă. Dacă o iei, spune-i medicului înainte să-ți faci analizele.

Uleiul de rozmarin are un singur studiu mic în spate, făcut pe bărbați. E un început interesant, nu o dovadă. Șampoanele „anti-cădere” pot face scalpul mai curat și părul să arate mai bine, dar nu au cum să trezească un folicul.

Restul ține de bază, nu de produse. Proteină suficientă la fiecare masă, fără diete drastice, cozi și împletituri care nu trag de rădăcină. Și răbdare. Un fir crește în jur de un centimetru pe lună, așa că orice schimbare, de tratament sau de stil de viață, se judecă după cel puțin trei luni. O poză lunară, în aceeași lumină, spune mai mult decât oglinda de dimineață.

Dacă ar fi să păstrez un singur lucru din toate astea: părul care cade după un șoc trece, cel care se subțiază treptat nu trece singur. Pe primul îl aștepți, pe al doilea îl duci la dermatolog.