“Cum a fost ziua ta pe o scară de la 1 la 10?”

Aceasta este întrebarea zilnică pe care i-o adresez Arianei când vine de la școală. Am creat acest obicei de mai bine de un an și jumătate și funcționează de minune, cel puțin pentru mine ca părinte, dornic să știe zilnic starea emoțională și gândurile copilului. Dar și pentru ea a ajuns să fie magică această discuție pentru că este momentul din zi în care se deschide cu adevărat în fața emoțiilor. La început nu i-a plăcut, o supăra întrebarea, evita răspunsuri, sau pur și simplu nu răspundea. Acum este terapie pură pentru zece minute!

Într-o lume unde zilele se duc cu repeziciune și unde copilăria pare să zboare pe lângă noi în grabă, stă în puterea noastră, ca părinți, să ne conectăm cu copiii noștri într-un mod autentic și profund. Conversațiile despre ziua lor la școală sau acasă sunt mai mult decât un simplu schimb de informații. Ele sunt punți de legătură afectivă, căi de înțelegere a trăirilor și emoțiilor lor.

Cum navigăm prin aceste discuții, încât să fim siguri că le deschidem sufletul, nu doar agenda zilnică?

În primul rând este esențial să abordăm conversația cu un spirit deschis și o atitudine caldă. "Cum a fost ziua ta, la școală?" spus cu o voce blândă și un zâmbet poate face minuni. Bineînțeles, că este important să lăsăm deoparte orice distrageri, cum ar fi telefoanele sau televizorul, și să ne concentrăm cu adevărat pe răspunsul lor.

Ascultarea activă este cheia. Nu doar că ascultăm cuvintele, dar și tonul vocii, expresiile faciale, și limbajul trupului. Acestea ne pot oferi indicii despre starea lor emoțională, fie că este vorba de bucurie, frustrare, anxietate sau entuziasm. Întrebări deschise precum "Ce te-a făcut să zâmbești astăzi?" sau "A existat ceva care te-a supărat?" îi încurajează să își exprime sentimentele în mod liber.

Eu, spre exemplu, nu mă ofer niciodată să dau soluții imediate, pentru că nici ei nu caută răspunsuri, ci doar o ureche care să-i asculte și un umăr pe care să plângă. Este important să validăm sentimentele lor, chiar dacă, din perspectiva de adult, problemele lor par minore. Un simplu "Înțeleg că te-a supărat asta" sau "Timpul le mai așează în locul nostru" sunt răspunsurile pe care eu le folosesc cel mai mult în conversațiile cu Ariana.

Mai mult, implicarea în conversație arată interes și sporește legătura emoțională. Dacă copilul vorbește despre un proiect la școală sau despre un nou prieten, arătăm curiozitate. Întrebăm detalii, ne arătăm impresionați de creativitatea sau eforturile lor. Aceasta nu numai că le validează experiența, dar le și crește încrederea în sine.

Și mai fac un lucru. Îi dau și ei ocazia să mă întrebe cum a fost ziua mea. Ce a fost bine, plăcut, ce m-a făcut fericită dar și ce m-a supărat, agitat, frustrat. Astfel îi trezesc curiozitate, interes și iubire către cei dragi și de ce nu o soluție prin ochii ei la o problemă de a mea. Împărtășirea sentimentelor și experiențelor personale, la un nivel potrivit pentru vârsta lor, le arată că este normal și sănătos să vorbești despre emoții. Și uite așa, timp de 10-15 minute pe zi vorbim despre noi, între noi. Și doamne, ce bine face!

Da, știu, fiecare copil este unic și poate avea nevoie de diferite abordări. De aceea, flexibilitatea și răbdarea sunt vitale în acest proces de descoperire zilnică. Prin conversații sincere și prietenoase, nu doar că descoperim lumea lor interioară, dar le și construim amintiri prețioase, le oferim încredere și iubire, care vor dăinui mult timp după ce zilele copilăriei se duc.