Alexandra Ușurelu despre muzică sensibilă și concerte în liniște

Când era mică, Alexandra Ușurelu se urca în vârful unui cireș uriaș din curte și se uita la Dunăre. I se părea că apa leagă orășelul ei de orașul în care locuia sora ei și că așa o aduce mai aproape. De acolo, spune ea, și-a dorit să fie și ea ca o apă care leagă oamenii. Avea cinci ani când a știut că vrea să cânte.

Am stat de vorbă la începutul lui 2017, după două concerte consecutive la Teatrul Național din București, cu sala plină fără ca piesele ei să fi fost difuzate vreodată la un radio comercial. Pregătea primul turneu prin țară cu bandul și o orchestră de cameră.

Am vorbit despre o muzică delicată într-o piață care nu prea are răbdare, despre cum scrie cântece împreună cu soțul ei și despre ce înseamnă succesul pentru cineva care nu-l caută.

O lume a ei, la capătul lumii

Alexandra a copilărit într-un oraș de la Dunăre, la vreo 60 de kilometri de București, și a venit în capitală la liceu. Spune că nu se simte nici de acolo, nici de aici, ci că și-a construit o lume a ei, pe care o numește la capătul lumii, la fel ca albumul de debut. Cu fiecare concert încearcă să-și ducă oamenii acolo.

Primul concert pe o scenă mare l-a avut destul de târziu, în 2011, la Teatrul Odeon. Cântecele le scrie împreună cu Bobi, soțul ei, care e și compozitorul melodiilor. Au un tabel comun în care își notează temele despre care ar vrea să cânte, iar când nu sunt împreună îl deschid și pornesc de acolo. Mi s-a părut surprinzător că un om care pare atât de serios ca Bobi scrie o muzică atât de sensibilă.

Concerte în care copiii cântă în șoaptă

eu nu caut prin muzică succesul pentru mine muzica este ca să mă apropii de oameni și de lumea lor interioară

După concerte, mulți oameni vin la ea și îi spun să nu se schimbe niciodată. Ea crede că umple un gol de normalitate. Publicul ei e format din oameni care nu iau ce li se dă la radio și nu se impresionează ușor, iar printre ei sunt mulți părinți tineri care își aduc copiii. La cele două concerte de la Teatrul Național era atâta liniște încât aveai senzația că cineva se teme să nu spargă un glob de cristal.

Nu și-a trimis niciodată piesele la radiourile comerciale. Radio România a fost postul care a adus-o în fața oamenilor și i-a nominalizat albumul de debut la trei categorii, la doar trei luni de la lansare. Drumul ales de ea e altul: în trei ani a susținut peste 370 de concerte, pentru că, spune ea, dacă vrei să ajungi la oameni, trebuie să mergi tu spre ei. A cântat și în duet cu Mircea Vintilă, o colaborare despre care spune că i-a îmbogățit lumea.

Despre jazz, teatru și o carieră muzicală construită fără scurtături am vorbit și cu Ana Odagiu, aici.

Liniște înainte de scenă și puțină carne în farfurie

În timpul liber stau mai mult în studio, pentru că muzica e și pasiunea, și meseria lor. Când ies, merg la concerte. Țăcăneala ei e că înainte de concert are nevoie să fie singură și îi trimite pe toți afară, ceea ce celor din jur li se pare ciudat. N-ar minți niciodată publicul, pentru că oamenii sunt casa ei. Mănâncă puțină carne, pentru că îi e milă de animale, iar o dietă doar cu crudități a încercat trei zile, într-o comunitate ecologică unde filmau un videoclip. Spune că a fost crunt, cu atâta energie consumată la filmare.

La întrebarea despre ce n-ar trebui să spună o femeie despre ea, a răspuns altfel decât majoritatea: crede că o femeie trebuie să spună ce simte, cu bun-simț față de cei din jur și, mai ales, respectându-se pe ea.

Succesul, fără scurtături

Se bucură că scena pe care ajunge e tot mai mare și că a ajuns acolo fără să sară etape sau să urmeze o rețetă. Nu se teme de succes. Mai degrabă se teme, ca mulți muzicieni, că nu cântă destul de bine sau că un vers nu e pus cum trebuie. Crede însă că e o greșeală să nu le arăți oamenilor ce ai făcut doar pentru că aștepți momentul în care sigur o să placă tuturor.

să nu încerci să fii ceva ce nu ești Cred că ăsta e succesul în Orice ai face

La momentul interviului, turneul cu orchestră urma să ajungă la Iași, Cluj, Timișoara și Constanța, iar al doilea album era plănuit pentru toamnă.

Pe winwin.fit am adus proteina vegană Sunwarrior fără aromă, pe bază de plante, pentru cine mănâncă puțină carne, și Hanoracul Sport WIN, de purtat zi de zi, inclusiv pe drum între concerte.

Tu ce cântec ai asculta într-o sală în care nu mișcă nimeni? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.