Ana Morodan despre stil personal, showroom și ruj roșu

Ana Morodan poartă aceeași piesă vestimentară de mai multe ori și o face cu intenție. Vrea să arate că o haină se poartă de mai multe ori, că e în regulă să faci asta și că cine te judecă pentru asta e, după părerea ei, puțin lipsit de substanță.

Când am descoperit-o pe internet, prima mea reacție a fost să mă întreb de unde a apărut, pentru că părea din alt film. Apoi am aflat că e Contesa și am tot urmărit-o. Ne-am văzut la scurt timp după ce își deschisese showroomul, și am vrut să aflu ce e în spatele imaginii: de unde vine stilul, rujul roșu și ambiția.

Moda ca stil personal, nu ca trend

Ana se miră de fiecare dată când aude că pare din altă lume, pentru că ei i se pare că e normală, uneori chiar banală. Nu crede că trebuie să arătăm toți impecabil în același timp. Trendurile i se par obositoare, de urmărit și de purtat, mai ales cu un corp pe care îl descrie ca atipic, pentru care ar trebui să ducă mereu hainele la croitorie.

pentru mine moda înseamnă stil personal și înseamnă constanță nu înseamnă consumerism

Recunoaște că are și zile în care iese pe stradă în pijama sau merge nemachiată la mall, și nu are nicio problemă cu asta. Despre o idee apropiată, luxul discret și cumpărăturile gândite, am vorbit mai târziu cu Deea Codrea, aici.

Rujul roșu, de la dirigintă și de la bunica

Ana poartă mereu ruj roșu și unghii roșii. A terminat liceul pedagogic, fostă școală de fete, iar diriginta ei le dădea sfaturi de estetică și purta foarte des ruj roșu și unghii roșii. La fel făcea și bunica ei. De la ele i-a rămas obiceiul, care i se pare o notă simpatică de senzualitate. Piesa ei preferată e tot de la bunica: o rochie de dantelă, puternică, elegantă, rafinată și dramatică, care din păcate nu-i mai vine.

Despre bărbații care se feresc să poarte roz are o părere clară: cei pe care îi consideră ea de valoare n-au nicio problemă cu asta, pentru că știu foarte bine cine sunt. Iar sub imaginea de contesă e un om care plânge ușor, inclusiv la desene animate, unde merge cu finul ei.

Showroomul, pisica și cei 200 de lei

Când a găsit spațiul pentru showroom, după o căutare lungă, și-a promis că va adopta o pisică. A făcut greșeala să-i spună asta prietenei ei, Ileana Badiu, care a sunat-o a doua zi să-i spună că la ora două vine cineva să-i lase o pisică. Așa a ajuns în showroom un pisoi mic și urâțel, pe care l-a botezat Fitzgerald von Morodan, ca să sune mai regal. Ana spune că nu crede că trebuie să cumpărăm animale, pentru că avem destule de adoptat.

În postarea în care anunța deschiderea showroomului, le-a scris oamenilor că a venit în București cu 200 de lei în buzunar.

dacă eu am reușit să ajung până aice poate să reușească oricine indiferent de mijloace

Crede că suntem des sabotați de cei din jur, chiar și când nu o fac cu intenție. Și nu se ferește de muncă: dă cu mopul și spală vase în showroom, și a scris pentru fete un manual de proceduri pentru fiecare dimineață.

Destin, liber arbitru și ce urma

Ana crede în destin, dar și în liberul arbitru: drumul e dat, dar depinde de noi dacă mergem drept, în zigzag sau șerpuit. La momentul interviului se gândea deja la pasul următor și spunea că și-ar dori să se ocupe și de ecologie, o zonă care o interesa tot mai mult. Voia să lase în urmă ceva cu adevărat important, nu doar ruj roșu. Am mai stat de vorbă cu Ana câțiva ani mai târziu, despre cum își face business-ul online, și conversația aceea e aici.

Pe winwin.fit am adus elasticul de păr WIN din mătase, în negru, și hanoracul Sport WIN, pentru zilele în care confortul contează mai mult decât ținuta.

Tu ce piesă porți de cele mai multe ori, fără să-ți pese că ai mai fost văzută cu ea? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.