Mirela Oprișor despre Aspirina, anii fără roluri și teatru

Ani la rând, Mirelei Oprișor i s-a spus la castinguri că nu arată a româncă. Se căutau actrițe cu părul lung, șatene sau brunete, cu ochi căprui, iar ea era tunsă altfel și arăta altfel. În teatru era genul de jună comică, nici foarte frumoasă, nici urâtă, cum spune ea, așa că nu prea avea loc nicăieri.

Când am stat de vorbă, Mirela juca de aproape patru ani personajul cel mai iubit din Las Fierbinți, Aspirina, și era printre cele mai apreciate actrițe din România. Am vrut să aflu cum treci prin anii în care nu te vede nimeni și ce rămâne din tine după ce succesul vine, în sfârșit.

Anii în care nu o vedea nimeni

Mirela a vrut de mică să fie actriță, dar nu avea curaj să creadă că va intra la facultatea de stat, unde pe vremea aceea intrau doar câte opt. A trecut prin mai mulți ani fără roluri, înainte și după ce a venit pe lume fiica ei. Recunoaște că au fost perioade în care nici nu a căutat, în care era furioasă, stresată și frustrată. Iar cu energia asta, spune ea, nu atragi nimic bun, și la probe ești mai crispat.

Încrederea a venit de unde nu se aștepta. Cu regizorii străini a avut mereu priză.

dacă intram la vreun regizor străin era imposibil să nu mă împrietenesc cu el și să nu joc în filmul ăla

Momentul care a marcat-o a fost întâlnirea cu Francis Ford Coppola. Mirela a stat vreo trei săptămâni pe lângă el, l-a ajutat la câteva cadre și au vorbit mult. După asta, spune ea, au început să o observe și regizorii români.

Teatrul, ca un iubit, și televiziunea, ca unealtă

Despre teatru Mirela are o vorbă: dacă nu-l iubești, nu te iubește, ca un iubit căruia nu-i acorzi atenție. Crede că la teatru îți trebuie mulți ani ca să înveți meseria și că acolo e mult mai greu decât la televizor. Televiziunea, spune ea, poate fi un avantaj sau un dezavantaj, depinde cum o folosești. Pentru ea a fost un avantaj tocmai pentru că a venit după film, după teatru și după câteva premii. Știe că mulți nu-ți mai acordă credit după ce faci televiziune, deși meseria se face cu o echipă întreagă, nu de unul singur.

Mi-a mai explicat o teorie a ei despre actrițe: sunt unele care joacă fete tinere până după 30 de ani, unele care se lansează după 30, cu roluri de mame, cum a fost cazul ei, și divele, care joacă tot timpul. Iar despre Aspirina spune că nu face reclame cu ea și că, în perioada aceea, se concentra mai mult pe teatru. Despre aceeași serie am vorbit și cu Ecaterina Ladin, Dalida din Las Fierbinți, aici, și cu Anca Dumitra, aici.

O fată îmbrăcată în albastru

Mirela a fost convinsă nouă luni că va avea un băiat. Cumpărase totul în albastru, așa că fiica ei, Ana, a purtat albastru până pe la trei luni. Roz siclam n-a îmbrăcat-o niciodată. La momentul interviului o mutase, cu eforturi financiare, de la școala de stat la o școală privată, pentru că era un copil creativ, de artiști, și era tot timpul stresată în sistemul de stat.

Nu-i plac premierele și evenimentele la care trebuie să se gândească cu ce se îmbracă și să stea dreaptă și să zâmbească. Are o singură fustă, care se plimbă prin garderobă doar ca să poată spune că are una. Îi place în schimb să gătească și visează, la bătrânețe, la un restaurant mic, cu trei-patru mese, unde să gătească ea. Momentele ei de relaxare sunt la casa de la țară. Iar succesul l-a luat cu grijă, stând mai mult acasă, ca un fel de a se proteja.

Să faci oamenii să râdă după Colectiv

Am înregistrat la câteva săptămâni după tragedia de la Colectiv. Mirela mi-a spus că i-a fost foarte greu să urce pe scenă să-i facă pe oameni să râdă. La un spectacol a vrut să se oprească și să spună că nu poate merge mai departe. N-a făcut-o, pentru că oamenii veniseră să râdă, iar asta e meseria ei. Dar a recunoscut că publicul se poate vindeca prin râs, actorul de pe scenă nu.

am învățat că trebuie să te bucuri de fiecare zi când îi ai pe ai tăi sănătoși

Pe winwin.fit am adus hanoracul Sport WIN, pentru zilele liniștite de acasă sau de la țară, și șosetele WIN albastre.

Tu ai avut ani în care simțeai că nu te vede nimeni? Ce te-a ajutat să treci de ei? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.