Madeleine Florescu despre Madison, New York și armata americană

Am început interviul cu Madeleine Florescu crezând că o să vorbim despre parfumuri. Am ajuns să vorbim despre Liceul Lazăr, despre un liceu public din New York cu gratii la ferestre, despre boot camp în Missouri și despre un creion negru ascuns într-un bețișor de urechi.

Madeleine a fondat Madison, magazinul de parfumuri și cosmetice de lux din București. Înainte de asta a trăit 15 ani la New York, unde a ajuns la 14 ani. Interviul e din 2017, iar ce mi-a rămas după el e felul în care vorbește despre a merge până la capăt cu un lucru, chiar și atunci când nu ești sigură că o să iasă.

De la Militari la New York, la 14 ani

Madeleine s-a născut și a crescut în Militari și spune că are și acum prieteni din copilărie. A fost un copil cuminte, îi plăcea să învețe și să fie printre primii, până la Liceul Lazăr, unde a luat primul cinci, la fizică. De atunci a șters fizica din preferate. Româna i-a rămas aproape, iar după 15 ani petrecuți la New York ține în continuare la corectitudinea gramaticală.

Tatăl ei plecase din țară la începutul anilor '80. Părinții ei au stat opt ani despărțiți și, povestește ea, au fost forțați să divorțeze. După revoluție s-au recăsătorit, iar în trei luni Madeleine era în avion, primul ei zbor. La școala din New York a tăcut aproape un an și jumătate, pentru că engleza pe care o știa de acasă i se părea, deodată, oribilă. Apoi a urmat New York University, iar în paralel a început să lucreze în cosmetice, pe la 16-17 ani.

Armata americană și cea mai competitivă tejghea din New York

Partea pe care nu o anticipam a fost armata. Madeleine a crescut mai mult fără tată, iar figura paternă a fost bunicul ei, colonel și profesor la Academia Militară. Pe la 19 ani, un recrutor i-a bătut la ușă, i-a explicat beneficiile, printre care o parte din taxele de facultate, și a semnat. Părinții ei au fost, spune ea, șocați. A făcut trei luni de boot camp în Missouri, apoi șase luni de specializare în South Carolina, și cinci ani în rezervă, perioadă care s-a suprapus cu războiul din Irak.

Mi-a plăcut detaliul cu pachetele de acasă. Mama ei i-a trimis un creion negru ascuns într-un bețișor de urechi și parfum turnat în sticla de apă de gură. Făcea flotări, a trecut prin camera de gaze și prin cursele cu obstacole, dar și-a păstrat creionul și parfumul.

Cea mai valoroasă experiență profesională a fost la Saks Fifth Avenue. Avea cam 60 de centimetri de tejghea, lângă alte șase colege aranjate după vechime, și trebuia să atragă clienții de acolo, să le arate produsele, să bată pe casă și să împacheteze. A învățat să comunice din priviri și a învățat că zâmbetul e cea mai simplă armă pe care o ai. Clientul american, spune ea, venea cu revistele decupate și știa exact ce vrea.

Doi ani ca să vadă dacă Madison merge

De ce s-a întors? A urcat repede în carieră și s-a simțit o rotiță dintr-un sistem în care nu se regăsea. Îi era dor de Europa, toate vacanțele și le petrecea aici. Și-a dat doi ani: dacă după doi ani nu avea ceva substanțial, se întorcea în America.

îmi dădeam și seama că banii vin prin foarte multă muncă și competiția fiind atât de mare acolo

N-a făcut studiu de piață. A pornit de la ce le plăcea prietenilor ei apropiați. Revistele au scris despre Madison înainte să se deschidă, iar o doamnă a venit tocmai din Constanța la un magazin care era încă șantier. A deschis în decembrie, cu jumătate din mobilier neterminat, pentru că lumea venea oricum. Ce a surprins-o: cam jumătate dintre clienți sunt bărbați, iar bărbații români vor să aleagă singuri și aleg bine, dar mai mult pentru ei decât cadouri.

Am întrebat-o și de ce cumpărăm parfumurile din reclame. Răspunsul ei a fost simplu: e o chestiune de educație și de ce ai la îndemână.

dacă ești bombardat cu reclame și cu vizualuri și branduri cunoscute aproape și subconștient tinzi către acolo

Are acasă peste 100 de parfumuri. La magazin, fiecare om din echipă poartă mereu altceva, de la cele mai ușoare și citrice până la cele lemnoase, de seară, pentru că un parfum trebuie purtat ca să-l înțelegi. Iar pe Madeleine o găseai, la momentul interviului, aproape zilnic în magazin, când era în București.

La final i-am spus că mi se pare o chestiune de curaj să fii atât de sigură că un business o să meargă. M-a corectat: nu era siguranță, ci faptul că nu și-a lăsat altă variantă, iar dacă rețeta nu era perfectă, a ajustat din mers. Despre cum pornești un brand de la aproape nimic am vorbit și cu Raluca Leafu, aici, iar despre frumusețe ca meserie, cu Diana Baicu, aici.

Pe winwin.fit am adus câteva piese WIN de purtat zi de zi, printre ele elasticul de păr din mătase, negru și hanoracul sport WIN.

Tu ai pornit vreodată ceva fără plan B? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.