Ana Baniciu despre Asia Express, Pariu cu viața și răbdare

Pe casetele înregistrate de Mircea Baniciu acasă, în studioul lui, peste chitară se aude mereu aceeași voce de copil, care îl strigă pe tatăl ei și îi cere un briciag. Ana voia să cânte tot timpul. Dacă începea tatăl ei, intra și ea la microfon cu tot ce învățase la grădiniță.

Când am stat de vorbă, în decembrie 2018, se împlinea un an de când Ana alerga prin Asia, în cursa pe care avea s-o câștige, la Asia Express. Între timp ajunsese pe primul loc și la Te cunosc de undeva, iar toată lumea o întreba încă despre Asia.

Ce mi-a rămas din interviu e cuvântul pe care Ana l-a tot repetat: răbdare. Și o poveste despre o familie care împărțea doi castraveți cu niște străini.

Asia Express, tarantule prăjite și pragul din cap

Cursa a durat o lună. Ana spune că a fost cea mai frumoasă experiență, dar și cea mai grea, cea în care și-a văzut limitele. A plecat de acasă hotărâtă să mănânce orice, pentru că, își spunea, oamenii de acolo mănâncă asta zi de zi. Când a ajuns în fața tarantulelor prăjite, a descoperit că pragul e mai mult psihic. Despre apă nici nu aveau timp să se gândească, iar cineva din echipă îi certa mereu că nu beau destul.

Câștigul cel mai mare, spune ea, a fost că oamenii au văzut-o așa cum e, plângând, râzând, nervoasă. Când o întâlnesc pe stradă, o salută de parcă s-ar cunoaște de mult. Despre ce rămâne după Asia Express am vorbit și cu Cristina Ștefania, aici. Cât despre competiție, Ana are o explicație simplă pentru primele locuri:

De fapt ne-am propus să ne distrăm. Ceea ce e până la urmă cel mai important.

Un an de figurație înainte de La La Band

Mama ei a simțit devreme că e un talent acolo. O mătușă din Reșița le-a spus de corul de copii de la Palatul Copiilor, iar acolo, la trei ani, Anei i s-a spus că are ureche, dar e prea mică. S-au întors după un an. Au urmat corul Allegretto, cu care a cântat prin toată lumea, și patru ani la o emisiune a lui Titus Munteanu, la TVR, unde a învățat ce înseamnă televiziunea.

La Pariu cu viața n-a luat castingul. A primit un rol episodic, care însemna, de fapt, figurație, și a stat așa un an și ceva la Buftea, cu promisiunea că rolul va crește. Până într-o zi când a fost chemată la o audiție și a intrat în trupă exact în momentul în care serialul explodase. Au fost patru ani cu 20 de tineri în același loc, de la șase dimineața până noaptea, cu drame, iubiri și bucurii. Ana crede că un astfel de fenomen nu s-a mai repetat. Despre aceeași perioadă mi-a povestit și Alina Eremia, aici.

Tatăl ei nu și-a dorit să meargă pe drumul ăsta, iar Ana îi dă acum dreptate. E o carieră imprevizibilă, iar pentru o femeie care își dorește și o familie e greu. Își amintește perioadele în care el pleca două luni în turnee în America, fără Skype și fără FaceTime, și ziua în care se întorcea cu valizele pline de păpuși care nu existau în România.

Pas cu pas, și în muzică

Anul 2018 a fost pentru Ana unul de televiziune, iar în muzică a încercat să se caute mai bine. La momentul interviului pregătea o piesă nouă pentru final de an și își dorea un album, plus o piesă împreună cu tatăl ei, la care îl tot îndemna. Spune că el ascultă cu atenție muzica nouă, fără să fie hater, și caută piesele care au un mesaj. Ea nu se sperie de pașii mărunți. Recunoaște că uneori s-a enervat că sunt prea mărunți, dar acum are răbdare.

Ce înseamnă lux și ce înseamnă sărăcie

Luxul, pentru Ana, e să facă ce vrea fără să-i pese ce zice lumea și să poată pune degetul pe hartă și să plece. Sărăcia a înțeles-o abia în Asia. Au dormit într-o casă din lemn, suspendată, fără curent și fără apă. Tatăl familiei muncea cu ziua, aveau doi copii, și au împărțit cu ei o mână de orez și doi castraveți. Apoi au aprins o lumânare, au mâncat un fruct ca desert și au râs tot timpul.

să ai doi castraveți și sare și să mănânci asta cu familia ta, dar totuși să fii foarte fericit cu ce ai

Ana spune că în România zicem prea ușor că suntem săraci și că acolo a început să vadă lucrurile altfel.

Pe winwin.fit am adus electroliții Sunwarrior cu ananas, un plic de pus în apă, și șapca WIN, pentru zilele lungi pe drum și la soare.

Tu unde ai învățat să ai răbdare? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube.