Dana Săvuică despre Sri Lanka, timiditate și succesul relaxat

Când Dana Săvuică ridica receptorul telefonului, în apartamentul familiei, uneori nu avea ton. Pe fundal se auzea banda magnetofoanelor care se derula și, din când în când, vocile celor care ascultau, vorbind între ei. Ea, copil, le cerea să-i dea ton, că vrea și ea să vorbească la telefon. Era fiica unui diplomat de carieră și în casă erau microfoane.

Am invitat-o în decembrie 2018, la scurt timp după ce își lansase cartea Din călătoriile unei femei cu suflet de copil, la Editura Univers. Avea 48 de ani și, cum spune ea, toate amintirile din carte sunt trecute prin filtrul femeii de azi. Am vorbit despre copilăria din Asia, despre televiziune, despre coperta din 1999 și despre ce înseamnă pentru ea, acum, succesul.

O copilărie în Asia, apoi un aeroport și un pașaport ridicat

Prima amintire a Danei e un zbor: a plâns tot drumul de la București la Jakarta. A urmat o perioadă în Indonezia, apoi cinci ani în Sri Lanka, pe care o numește țara ei adoptivă. Acolo a mers la școală pe sistemul englezesc, care îți dezvoltă pasiunile din timp: pian, balet, pictură, înot de semi-performanță. La 13 ani a trebuit să se întoarcă, din cauza unei legi a regimului Ceaușescu care despărțea de copii familiile ce lucrau în străinătate. La aeroportul din București, ea și sora ei, ținându-se de mână, au rămas fără pașapoartele diplomatice. N-au mai avut pașaport până la Revoluție.

Chiar și în străinătate, libertatea venea cu reguli: vezi cu cine vorbești, ce vorbești, cât vorbești, cum te uiți. În țară s-a ținut strict de matematică și de română. Voia să fie actriță, dar părinții i-au cerut o meserie sigură, așa că a făcut ASE-ul. Viața a dus-o totuși spre scenă: a aflat de o selecție făcută de Zina Dumitrescu la Casa de Modă Venus, a fost aleasă, iar în 1993 a intrat în Televiziunea Română, după un examen cu sute de candidați, alături de Horia Brenciu. Au urmat proiecte la Pro TV, Acasă TV, Antena și Canal D, între care o emisiune de modă și lifestyle și una dintre primele emisiuni culinare de tip infotainment.

Coperta din 1999 și timiditatea din spatele ei

În 1999, Dana a fost prima femeie din România pe coperta Playboy. A stat și s-a gândit dacă e bine să facă pasul și a acceptat pentru că și-a negociat foarte bine contractul, și nu vorbește despre bani. În contract scria ce se arată, cum se arată și în ce decor, iar pozele s-au făcut la Chicago. Spune că a primit lovituri de la unele colege înainte să apară revista. Faptul că venea dintr-o familie de diplomați și că era măritată și avea un copil a făcut, crede ea, ca lumea să n-o arate cu degetul.

Când i-am spus că a spart tipare, mi-a explicat de unde vine curajul. Nu din copilăria din Asia, ci de altundeva.

De la timiditatea pe care voiam să o controlez și pe care voiam să mi-o depășesc.

De fiecare dată a vrut să iasă din zona de confort și să-și arate că poate. Curajul ăsta îl leagă și de străbunica ei, care la 15 ani visa să fie actriță și, înainte de nunta aranjată de părinți, a fugit ascunsă într-o căruță spre București. A fost găsită după două săptămâni și dusă acasă. Povestea e în carte, la fel ca întoarcerea Danei în Sri Lanka, în 2018, după mai bine de 30 de ani. Casa copilăriei nu mai există, a rămas doar un teren viran, dar și-a revăzut școala și câțiva prieteni.

Like-uri, vârstă și ce contează de fapt

Pe rețelele sociale, Dana spune că promovează puține produse, doar câteva branduri în care are încredere, pentru că oamenii nu mai pot fi păcăliți cu o cremă azi și alt șampon mâine. A observat că cele mai multe like-uri le primește la pozele mai sexy, iar o campanie pro bono pentru prevenirea cancerului de sân, în care a crezut foarte mult, a primit mult mai puține. Atunci îi pasă, spune ea, pentru că femeile ar trebui să se informeze și să meargă la control. Despre mamografie și ecografie am vorbit pe larg cu dr. Isabela Botea, aici.

Despre vârstă vorbește deschis. Îi place Jane Fonda, admiră femeile care își asumă vârsta fără să renunțe la ideea de a îmbătrâni frumos, nici super zbârcite, nici super plastifiate. Pentru 50 de ani avea, la momentul interviului, un plan cu umor: o plajă din Brazilia și un costum de baie brazilian. Despre eleganța care nu ține de vârstă am mai vorbit cu Ofelia Cozma, aici.

Luxul pentru mine înseamnă libertatea de a gândi și de a face ceea ce vreau și de a construi programul în așa fel că să mă simt eu bine.

Sărăcia, pentru ea, e una emoțională: să nu iubești oamenii și lumea în care trăiești. Despre femei spune că foarte puține își recunosc calitățile și prea multe văd doar defectele. Iar succesul s-a schimbat: la 20 de ani l-ar fi căutat, acum succesul e să fie relaxată, mulțumită cu ce are și cu cine e.

Pe winwin.fit am adus Hanoracul Sport WIN, o piesă simplă, de zi cu zi, și elasticul de păr WIN din mătase, în nuanța bej.

Tu cum arată succesul pentru tine acum, față de acum zece ani? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube.