Bianca Purcărea despre Mamma Mia, Carolina de Barcelona și radio

Pe Bianca Purcărea am descoperit-o pe internet, cu câteva luni înainte de interviu, prin Carolina de Barcelona, personajul care vorbește o spaniolă de telenovelă. Dincolo de umor, Bianca e în primul rând muzician, solista trupei Cobzality, a fost reporter și scenarist la Vorbește lumea, la PRO TV, e co-prezentatoare la matinalul de la Pro FM și, la momentul interviului, juca în musicalurile Mamma Mia și Shrek.

Am vrut conversația asta pentru că sub glumele ei sunt lucruri foarte reale. Am vorbit despre Eurovision și X Factor, despre o dimineață în care s-a trezit fără voce chiar în ziua concursului, despre cum a ajuns să le ia interviu lui Jennifer Aniston și Adam Sandler și despre seara în care Loredana Groza a crezut că a murit.

De la festivalurile de copii la Eurovision și X Factor

Bianca vine din Buzău, dintr-o familie în care toată lumea cânta, nu neapărat pe scenă. A făcut cursuri de canto, dar la UNATC n-a dat, pentru că o speria improvizația de la admitere: unui actor celebru, i se povestise, i se ceruse la probă să fie o bucată de cașcaval. A ales SNSPA, la comunicare și PR, cu o regulă pe care și-o recunoaște de atunci: „go with the flow”, ceva tot se rezolvă.

Prin festivaluri a mers în adolescență, fără premii mari, iar o dată i s-a spus că a cântat bine, dar că nu e rândul ei. Toamna lui 2009 a schimbat lucrurile. Paula Seling a auzit-o la un concurs, i-a cerut numărul de telefon și, după multe luni, a sunat-o ca s-o cheme în trupa de backing vocals pentru selecția națională Eurovision. Bianca era în clasa a X-a și făcea naveta la București cu bunicul. Au câștigat selecția și au ajuns la Oslo.

La X Factor a trecut de trei etape de preselecție, dar n-a intrat în galele live. O petiție pe Facebook, semnată, spune ea, de vreo 20.000 de oameni, a cerut să fie readusă în concurs, dar regula n-a permis. Vreo două luni mai târziu a intrat singură, cu piesa ei, în concursul pentru Eurovision de la TVR, și s-a trezit în dimineața live-ului fără voce. Mai târziu avea să afle că a fost o disfonie pe fond nervos. A cântat oricum, a ajuns subiect de glumă la Cronica Cârcotașilor și la liceu. Frica a revenit la primul concert mare cu Cobzality, cu vreo 50 de instrumentiști dintr-o filarmonică: n-a dormit deloc cu o seară înainte, de teamă că se trezește fără voce. Vocea a ținut.

Din pandemie la Vorbește lumea, Netflix și Pro FM

2020 trebuia să fie anul trupei: album nou, evenimente planificate. În schimb, a rămas fără joburi. O prietenă din televiziune a întrebat-o dacă n-ar vrea să fie scenarist la Vorbește lumea, iar din scenarist a ajuns și reporter. A stat doi ani și jumătate. I-a plăcut și a fost o școală bună, dar nu s-a simțit niciodată la locul ei, pentru că îi lipsea legătura cu publicul printr-o formă de artă.

Prin Netflix România a făcut interviuri online cu actori din Emily in Paris, Bridgerton sau The Crown, apoi a venit invitația la Paris, la Jennifer Aniston și Adam Sandler. Pentru ea, „Jennifer Aniston este Rachel Green forever”.

La Pro FM a ajuns tot prin Vorbește lumea. Un coleg de acolo, care face matinalul de la Pro FM, a invitat-o în emisiune și apoi i-a propus să intre și ea. La momentul interviului era în matinal marțea și joia. Am întrebat-o de ce îi place radioul mai mult decât televiziunea. Pentru ea, diferența e că la radio nu există presiunea de a arăta într-un anumit fel și de a părea viu în fiecare zi, chiar și când ești răcit sau n-ai chef. Contează ce spui, iar oamenii din trafic sunt mai relaxați. Despre trecerea între radio și televiziune am vorbit și cu Adina Halas, aici.

Sophie, Fiona și rochia de mireasă care lipsea

Bianca s-a mutat în București în 2012, când musicalul se făcea timid. După castinguri grele, la Romeo și Julieta și la My Fair Lady, la Mamma Mia s-a dus convinsă că n-are nicio șansă, pentru că în sală erau nume mari din muzică. A cântat ABBA, iar la monolog le-a propus juriului ceva de la Carolina de Barcelona, care atunci exista doar acasă. Așa a luat rolul lui Sophie. Mamma Mia se joacă din 2018 la Sala Palatului, cu sala plină, alături de Loredana Groza și Horia Brenciu. În Shrek o joacă pe Fiona, despre care spune, râzând, că e o „prințesă bipolară”, care trece de la delicatețe la căpcăuni.

Cea mai bună poveste din interviu e de la o reluare a spectacolului Mamma Mia, după un an și jumătate de pauză. În scena de pe Slipping Through My Fingers, Sophie trebuie să intre cu rochia de mireasă. Rochia era la celălalt capăt al cabinelor. Bianca a alergat desculță în direcția greșită, iar Loredana Groza și Horia Brenciu au improvizat pe scenă. A doua zi, Loredana a întâmpinat-o foarte relaxată: „eu am crezut că ai murit”.

Carolina de Barcelona și comunitatea din spatele ei

Carolina s-a născut din spaniola învățată din telenovele, de aici și accentul sud-american, deși personajul e din Barcelona. Când vrea să spună ceva despre ea, o spune ca Bianca. Carolina e un personaj fictiv, pentru care inventează povești ca oamenii să râdă, iar scopul ei e „să detensioneze frunți”.

Unii au acuzat-o că a adus reclame în personaj. Despre colaborări, Bianca spune că le datorează ceva oamenilor care o urmăresc de mult, de când făcea Carolina fără nicio miză financiară: dacă face reclamă, măcar să le dea o poveste care să le placă.

sunt oameni cu care am conversații din 2016, sporadic, azi e un răspuns la un story, peste o lună de Crăciun, dar sunt acolo

Despre umor am vorbit mai pe larg cu Cătălina Grama, aici.

Salata, filmele și dreptul de a spune că nu mai poți

În timpul liber se uită la filme și ar vrea să citească mai mult. Nu mai mănâncă carne de 10 ani, iar mâncarea ei preferată e o salată mare, cu multă lămâie. Visează la film, mai ales la comedie, iar trupa era, la momentul interviului, într-o pauză pe care o numește hiatus.

Când am întrebat-o ce n-ar trebui să spună o femeie despre ea, primul gând a fost „să nu spună că nu poate”. Apoi s-a răzgândit: o femeie are voie să spună că nu mai poate și să ceară ajutor.

Ba da, trebuie să spună că nu mai poate. Mi se pare că e important, pentru că altfel devine o presiune mult prea mare

Succesul, pentru ea, e momentul de la finalul zilei când te uiți înapoi și îți place ce ai făcut. La final, Bianca le-a recomandat tuturor să meargă măcar o dată la un musical.

Pe winwin.fit am adus elasticul de păr WIN din mătase, în bej, și șosetele WIN roșii, două piese mici, de purtat zi de zi.

Tu ai fost vreodată la un musical? Mi-ar plăcea să-mi scrii ce ai văzut. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.