Unde e izolarea adevărată, după alpinistul Alex Găvan

În toamna lui 2020, când mulți dintre noi simțeam casa ca pe o cușcă, am stat de vorbă cu cineva care știe ce înseamnă izolarea la propriu. Alex Găvan e alpinist profesionist și a urcat șapte vârfuri de peste 8.000 de metri fără oxigen suplimentar. Acolo sus, spune el, ai sentimentul că nu mai aparții de lumea oamenilor.

Am vrut conversația asta pentru o întrebare simplă: ce putem învăța despre statul acasă de la un om care a petrecut săptămâni întregi pe munte, cu un partener și o coardă? Răspunsul lui m-a pus pe gânduri. Am vorbit și despre copilăria lui la poalele Făgărașului, despre aspretele, peștele pe care încearcă să-l salveze, despre pădurile din jurul Bucureștiului și despre plăcerea lui vinovată din tabăra de bază.

Vârful contează mai puțin decât felul în care ajungi acolo

Primul vârf pe care l-a încercat, în Făgăraș, i-a luat patru încercări în doi ani. Din asta spune că a învățat ce înseamnă să știi să renunți la timp. În expedițiile din Nepal și Pakistan s-a întors uneori la câteva sute de metri sub vârf, pentru că nu mai era sigur să continue. Rata lui de succes, zice, e în jur de 50%, cam media celor care urcă la altitudine fără oxigen.

Partea care m-a surprins cel mai mult a fost diferența dintre a urca cu oxigen suplimentar și fără. Alex spune că majoritatea ascensiunilor se fac cu oxigen și cu porteri de altitudine, iar în țările cu tradiție alpină acestea nici nu se mai numără. Pentru el, oxigenul aduce vârful la nivelul tău, în loc să te ridici tu la nivelul muntelui.

Pentru că pentru mine și oamenii cu care urcăm pe munte, modul cum urcăm pe munte și cum abordăm o ascensiune este mai importantă decât vârful în sine.

Mi-a explicat și de ce nu poți zăbovi acolo. Aclimatizarea se oprește pe la 7.000-7.500 de metri, iar peste această limită corpul începe să cedeze, așa că urci și cobori cât de repede poți. Ziua de vârf poate ține aproape 24 de ore de efort continuu, pe care cercetătorii l-au echivalat, spune el, cu în jur de 15.000 de calorii. Atunci am înțeles de ce, întors în tabăra de bază, primul lucru pe care îl face e să-și toarne un pahar de cola. Acasă nu bea, dar acolo, zice, nu poate explica ce valoare are.

De la grădina bunicilor la aspretele și pădurile din jurul Bucureștiului

Alex și-a petrecut copilăria în două sate de la baza Munților Făgăraș. Pe Valea Vâlsanului trăiește aspretele, un pește foarte rar pe care acum încearcă, împreună cu echipa lui, să-l salveze de la dispariție. Mi-a povestit cum s-a întors, după mai bine de 20 de ani, în grădina bunicilor și a găsit-o din prima, fără să se rătăcească. S-a emoționat și în timp ce povestea.

Pentru el, aspretele e un semn: dacă trăiește în râu, înseamnă că râul și tot ce e pe margine sunt încă în regulă. A vorbit despre o rețea de senzori pe care o implementau pe Vâlsan, prin firma de tehnologie în care e partener, ca să se vadă dacă pe râu rămâne debitul cerut de lege. A vorbit și despre urși, pe care îi vede ca pe o comoară, nu ca pe o pacoste, și despre centura verde a Bucureștiului, care la momentul interviului era unul dintre proiectele lui.

Izolarea adevărată e pe munte, nu în sufragerie

Spre final l-am rugat să ne spună cum vede el izolarea, pentru că știam că o definește altfel. A pus lucrurile în perspectivă: acum aproximativ 70 de ani, să faci ce trebuie însemna să mergi la război, cum au făcut străbunicii lui. În 2020, să faci ce trebuie însemna să stai acasă și să ai grijă de cei din jur. Pentru Alex, izolarea e acolo, în vârf de munte, și n-are nicio legătură cu casa.

Adică acasă trebuie să te simți cel mai homie și cel mai cuprins.

Mi-a mai spus că vede pandemia ca pe un învățător, despre noi înșine, despre cei apropiați și despre felul în care ne raportăm la planetă. Mesajul lui de încheiere a fost că în fiecare zi primim un dar, faptul că deschidem ochii, și că asta e mai mult decât suficient.

Despre lunile de izolare am scris și în Ce facem când totul pare prea greu. Iar dacă te-a prins partea despre efort și rezistență, ascultă și interviul cu Valeria Răcilă van Groningen.

Legat de hidratare, despre care Alex a vorbit mult, pe winwin.fit sunt electroliții Sunwarrior cu ananas, în plicuri de 7 g, iar pentru drumeții am adus șosetele WIN.

Tu ce ai învățat despre tine în perioadele în care ai stat mai mult acasă? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă îți plac conversațiile astea, le găsești pe toate pe canalul meu de YouTube și ca podcast.