Maya Prediger despre Copacul Dorințelor și primul ei rol

Maya Noelle Prediger a dat de casting aproape din întâmplare, într-o zi în care fusese dusă pe un platou de filmare doar ca să vadă cum arată. Câteva audiții mai târziu, era Mara, personajul principal din Copacul Dorințelor: Amintiri din Copilărie, primul film fantastic produs în România.

Mara e o fetiță bolnavă de cancer, care reușește să evadeze din suferință într-o lume fantastică: satul Humulești, așa cum l-a descris Ion Creangă în Amintiri din copilărie. Am vrut s-o cunosc pe Maya pentru că mi s-a părut că ține un rol greu cu o seninătate rară, și am descoperit un copil foarte lucid despre ce înseamnă să joci, să ai prieteni și să-ți faci un drum.

Audițiile, emoțiile și părul tuns pentru rol

Maya își dorea de mult să devină actriță. La prima audiție i s-a spus din start că rolul e greu și că mulți copii încearcă pentru el, așa că să nu-și facă speranțe mari. A urmat o săptămână întreagă de audiții, aproape zilnic, cu mai mulți copii deodată și cu jocuri prin care regizorul voia să vadă cât rezistă fiecare. Emoțiile au fost mari, spune ea, dar a reușit să le țină în frâu.

Când a aflat că personajul e o fetiță cu cancer, a vorbit cu părinții ei și a știut că va trebui să se tundă. Avea părul foarte lung. Nu s-a speriat, ba chiar era entuziasmată de schimbare, cu gândul că părul oricum crește. Oamenii s-au uitat altfel la ea după aceea, dar ea spune că tocmai asta a conectat-o mai mult cu personajul și cu copiii care trec prin boli incurabile.

În distribuție i-a avut alături pe Teodor Corban, Matei Dima (Bromania), Cosmin Nedelcu (Micutzu), Ada Condeescu sau Irina Margareta Nistor. Se temea că nu va face față lângă nume atât de cunoscute, dar spune că nimeni nu a făcut-o să se simtă mai prejos. Din pauzele de filmare i-au rămas o ghicitoare spusă de Micutzu în pădure și meciurile la masa de fotbal, cât echipa muta camera pe șine.

Ce a învățat de la copiii de la hospice

Pentru rol, Maya a petrecut timp cu copiii de la hospice-ul din Adunații Copăceni. Nu au vorbit despre film sau despre boală, ci despre școală, jocuri și lucrurile preferate. Lumea crede că o astfel de întâlnire te întristează, mi-a spus ea, dar pe ea a făcut-o fericită și a ajutat-o să înțeleagă mai bine personajul. Nu i-a privit ca pe niște copii bolnavi, ci ca pe niște copii puternici, care merg mai departe cu zâmbetul pe buze.

Pe platou și-a repetat mereu că e cea mai bună prietenă a Marei și că trebuie să fie acolo pentru ea, fără milă, pentru că Mara nu are nevoie de milă. A ales să vadă rolul ca pe unul frumos, nu ca pe unul greu. Filmul a avut și el drumul lui: a fost făcut înainte de pandemie și a ajuns în cinematografe abia după doi ani.

Visele, școala și succesul văzut ca un început

Maya spune că, atunci când joacă, rămâne doar ea cu rolul, și că actoria e felul ei de a evada din lumea reală. De mică se juca cu un medalion magic imaginar care o ducea în lumi fantastice, așa că un prim rol construit în jurul unui vis i s-a potrivit. Îi plac serialele cu încărcătură psihologică, merge la filme horror cu prietenii și râde la ele, iar pe pandemie a simțit-o ca pe un semnal de alarmă. Școala online i s-a părut plictisitoare: îi lipseau pauzele, colegii și ping-pongul. Colegii o susțin, iar la film au mers cu toată clasa.

Când am întrebat-o ce înseamnă succesul pentru ea, mi-a răspuns așa:

succesul pornește tot timpul de la o idee și de la o idee pe care o dezvolți pe parcurs cu Pasiune și cu muncă multă

Și a adăugat că nu-l vede ca pe un punct final, ci ca pe prima etapă dintr-un joc întreg.

Despre visul de a deveni actriță am mai vorbit cu Maria Popovici și cu Ada Galeș, iar cu Irina Margareta Nistor, care apare și ea în film, am stat de vorbă aici.

Pe winwin.fit am adus hanoracul sport WIN și șapca WIN, piese simple, de purtat zi de zi.

Tu ce rol ai visat să joci când erai copil? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.