Cristina Turnagiu Dragna despre protocol, etichetă și politețe

Cu Cristina Turnagiu Dragna ne-am promis interviul ăsta din toamnă și abia acum s-au aliniat astrele. Cristina are peste 25 de ani în comunicare: a început ca jurnalist, a continuat ca PR manager și consultant în imagine, iar de 20 de ani este antreprenor în industriile de lux. De 15 ani s-a specializat în etichetă, protocol și ceremonial. Este vicepreședinte al Asociației Române pentru Protocol și Ceremonial și predă la Fundația Calea Victoriei cursul de etichetă, protocol și bune maniere.

Am vrut conversația asta pentru că folosim cuvântul „etichetă” peste tot și rareori știm ce înseamnă. Am aflat, printre altele, că un om de protocol bun e unul pe care nu-l vezi.

Un tren în care s-a urcat fără să știe unde duce

Cristina își descrie drumul ca pe o serie de trenuri în care s-a urcat, chiar și atunci când nu știa nimic despre destinație. A făcut drept, apoi jurnalism de modă, unde și-a format ochiul pentru culoare, formă și design. A ajuns la relații publice după o întâlnire întâmplătoare într-un autobuz cu un profesor care îi era vecin de bloc. Profesorul a aflat că nu avea licența, i-a dat cărțile de citit și a ascultat-o săptămânal până la examen.

Protocolul a venit tot pe neașteptate. Lucra la comunicare pentru un hotel de cinci stele într-un palat restaurat, când primăria a anunțat că acolo vor avea loc cazarea și întâlnirile cu o delegație oficială. A stat trei zile și trei nopți cu cursul de protocol instituțional din facultate în față. La final, șeful de protocol al primăriei a invitat-o în Asociația Română de Protocol, pentru că totul ieșise atât de bine încât nu se simțise că a fost protocol. Cursul ăla de la SNSPA l-am făcut și eu, cu același profesor, așa că povestea m-a prins de la început.

Protocolul este cel care creează un cadru al relațiilor dintre oameni să se dezvolte și să prospere. El nu trebuie să se vadă.

Mi-a plăcut și o poveste care nu ține de protocol. Din pasiunea ei pentru flori, Cristina a pornit online, pro bono, campania pentru bujorul românesc ca floare națională a României, care a fost declarat oficial în 2022. Mi-a explicat că florile roșii cu centrul galben de pe ii sunt bujori și că, în tradiție, bujorii se plantau pe drumul spre casă, ca s-o protejeze. Eu mi-am pus bujori pe aleea care vine spre casă, așa că am ascultat partea asta cu mare drag.

Eticheta și protocolul nu sunt același lucru

Eticheta, spune Cristina, înseamnă bunele maniere și cei șapte ani de acasă, adică felul în care ne purtăm cu familia, cu prietenii, pe stradă. Pilonii ei sunt vârsta și sexul: tinerii îi salută pe cei în vârstă, bărbații le oferă respect și ajutor femeilor. Protocolul înseamnă bunele maniere în relațiile oficiale, acolo unde intervine o instituție. Acolo nu mai contează nici vârsta, nici sexul, ci ierarhia și precăderea.

Diferența de finețe dintre ele mi s-a părut cea mai frumoasă idee din interviu. În etichetă te porți cu celălalt așa cum ți-ai dori să se poarte el cu tine. În protocol te porți cu el așa cum și-ar dori el, ceea ce înseamnă să te documentezi despre cine e, ce funcție are și din ce cultură vine. Nu dai cartea de vizită cu mâna stângă unui oaspete dintr-o cultură musulmană și nu oferi cadouri din piele cuiva care vine din India.

Am aflat și că în România protocolul are o lege, cu o listă de precădere a funcțiilor din stat. M-a surprins să aud că, pe această listă, foștii președinți ai României sunt pe poziția a cincea, iar șeful Bisericii Ortodoxe nu apare deloc, pentru că statul este laic. Dacă organizezi un eveniment cu oficiali și nu-i așezi după această ordine, spune Cristina, încep supărările.

De ce întârziem la evenimente

Am vorbit despre evenimentele la care există un dress code pe care nu-l respectă nimeni și o oră de început la care nu ajunge nimeni. Cristina vede vina în ambele părți. Organizatorul nu comunică clar ora, codul vestimentar și ce urmează. Ca exemplu bun, invitațiile la Garden Party-ul de la Palatul Elisabeta vin cu o foaie care explică unde nu ai unde parca, ce încălțăminte să porți în grădină și când se termină. Invitatul, la rândul lui, nu citește invitația și nu-l onorează pe omul care a muncit luni întregi pentru eveniment.

pentru că în momentul în care le oferi predictibilitate oamenii nu mai sunt anxioși, nu mai au frici, nu mai au presiuni.

Despre networking a spus că a devenit o știință: nu mai înseamnă să bifezi un schimb de cărți de vizită, ci să mergi cu intenție și să revii după. Și am lămurit o întrebare practică: la restaurant intră primul bărbatul, care deschide drumul, ajută la garderobă, vorbește cu șeful de sală și trage scaunul pentru doamnă.

Politețe, decență și ce vine deasupra lor

Pentru Cristina, baza bunelor maniere este politețea, începând cu pronumele de politețe când cunoști pe cineva. Curtoazia e nivelul superior, o politețe elegantă și generoasă. A doua valoare pe care ar vrea s-o înțeleagă copiii și părinții este decența, adică măsura: nici prea mult, nici prea puțin. Abia peste ele vin eleganța și generozitatea. Oamenii nu greșesc intenționat, spune ea, ci pentru că nu știu, de aceea merge cu colegii din asociație în școli, cu jocuri și un curriculum gândit pentru copii.

Despre bunul simț care uneori e luat drept slăbiciune am vorbit și cu Codrina Apostol, aici.

La final am întrebat-o ce n-ar trebui să spună o femeie despre ea niciodată. Răspunsul ei: că are bune maniere. Bunele maniere se arată, nu se declară. Succesul, pentru ea, e libertatea de a face ce-ți place, cu un return of investment care nu e neapărat bani, ca la profesorul de la țară căruia foștii elevi îi aduc flori ani la rând. Tu ce regulă de bune maniere ai învățat acasă și ai păstrat-o? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.