Ofelia Cozma despre Kuweit, pierdere și eleganța fără vârstă

Ofelia Cozma a ajuns în Kuweit cu o saltea pe jos și un dulap de plastic cu fermoar. Nu vorbea engleză, iar când voia să meargă la coafor, soțul ei îi făcea programarea. Ani mai târziu era cosmeticiana unor membre ale familiei regale, apoi profesoară de design și tehnologie la Școala Britanică de acolo. Astăzi, la Iași, este mentor de stil, iar pe Instagram mulți o știu drept Lady O.

Ne știam din Instagram, dar ne-am apropiat cu adevărat la Cluj, iar Ofelia a venit special de la Iași pentru interviul ăsta. N-am avut o listă de întrebări. Am vrut să fie o poveste de viață, nu o discuție despre modă, pentru că povestea ei mi se pare una de film.

Am vorbit despre plecări forțate de împrejurări, despre boală, despre pierderea soțului, despre întoarcerea în România la 53 de ani și despre de ce stilul nu are legătură cu cât costă hainele.

De la Tecuci la Kuweit, pornind de la minus

Ofelia s-a născut în 1960 și a crescut la Tecuci. A făcut liceul și facultatea la Iași, la Politehnică, mai ales ca să ajungă într-un oraș mare, unde putea merge la teatru. Spune că a fost un inginer slab. Înainte să intre la facultate a lucrat un an ca muncitor necalificat, în trei schimburi. A fost campioană la karting pe Moldova, a luat o mențiune pe țară la creație literară și a câștigat o tabără cu o expoziție de tablouri. Mama ei, învățătoare, are acum 90 de ani, abia se mai mișcă și tot se rujează.

Lucra în asigurări, cu o poziție bună, când soțul ei a plecat în Kuweit cu un contract guvernamental. Ea a rămas acasă cu soacra și mi-a spus deschis că a fost abuzată de ea. Plecarea a fost, în cuvintele ei, ultimativă. În Kuweit au luat-o de la zero, de fapt de la minus, cu un apartament împărțit cu încă un coleg al soțului.

A venit șase luni în București, a făcut cursuri de manichiură, coafură și machiaj și s-a întors cu diplomele în buzunar. Nimeni nu i le-a cerut. Într-o lună conducea salonul în care se angajase. Acolo i s-a spus prima dată Lady O, pentru că tocmai murise Lady Di, iar ea era blondă și se îmbrăca englezește.

Ce a învățat de la o clientă din familia regală

A trecut prin saloane bune și prin locuri unde a fost umilită, inclusiv unul în care angajatoarea îi ținea pașaportul. Ofelia spune că acolo a înțeles cât de departe mergi cu un compromis pentru bani. Apoi, într-o zi ploioasă, a intrat în salon o clientă care a auzit că acolo lucrează cineva care face skincare foarte bine. Era o membră a familiei regale, care a luat-o să lucreze la domiciliu și a recomandat-o prietenelor. Când Ofelia a vrut să nu-i ia bani, pentru că primise un ajutor de la ea, femeia i-a spus o frază pe care o ține minte și azi: Chanel nu face reduceri.

De acolo a înțeles cât contează cine ești, nu doar ce produse folosești. Spune că purta lucruri bune, un ceas cumpărat la mâna a doua, pantofi buni, ca să se vadă că își face meseria cu demnitate, nu din disperare.

Adică banii sunt un instrument care te ajută. Nu trebuie să fie un scop

A aflat că are cancer de col uterin, într-o fază incipientă, după ce o prietenă a insistat să facă un test pe care medicul nu i-l recomandase. Mi-a spus că face din povestea asta un îndemn pentru femei: să ceară să fie verificate de la A la Z. Două săptămâni după operație era la un concert Phil Collins, în Dubai.

Școala care a ținut-o în picioare

La Școala Britanică a intrat ca voluntar, apoi ca înlocuitor plătit cu ziua, apoi ca asistentă a profesoarei de design și tehnologie. A organizat clasa, a pregătit materialele, iar împreună au transformat un opțional într-o materie de curriculum. A ajuns profesoară, deși a lucrat o vreme pe două posturi cu un singur salariu. Nu s-a simțit frustrată, spune, pentru că nu s-a raportat niciodată la cât au alții.

Soțul ei a făcut dializă ani la rând, plătită din salariul ei, și a murit în 2012, într-un weekend în care tocmai își făceau planuri să se întoarcă acasă. Ofelia s-a ținut de școală, singurul loc stabil pe care îl mai avea. Când conducerea i-a cerut să nu mai vină îmbrăcată în negru, a doua zi colegele ei au venit toate în negru, în semn de solidaritate.

În 2013 s-a întors în România, la 53 de ani, și s-a considerat neangajabilă. A lucrat în școli fără bani, a pornit un after school care s-a închis repede, și-a făcut un blog. Opera a fost locul unde putea merge singură, îmbrăcată frumos, și unde și-a plâns toată durerea. Mottoul ei: să nu rămână acolo unde nu mai poate zâmbi.

Stilul nu înseamnă să fie scump

Stilul l-a învățat, spune ea, atingând materialele în depozitele uriașe din Kuweit și mergând la cumpărături cu cei de la ambasadă, fără să știe că asta se cheamă consultanță de stil. Și acum are un pardesiu cumpărat la kilogram. Pentru Ofelia, stilul trebuie să fie o extensie a ceea ce ești, iar când face styling pentru cineva, nu alege ce ar purta ea, ci ce i se potrivește persoanei.

cel mai important lucru este să te cunoști, dar să te cunoști la modul foarte cinstit

Nu are haine bune și haine de purtat prin casă. O vecină a crezut odată că pleacă în oraș, iar ea doar stătea acasă. Poartă acum mult mai mult alb decât în tinerețe, pentru că o luminează, și spune că trebuie să înveți să primești un compliment fără să te scuzi că pantofii sunt ieftini sau vechi. Despre cumpărături inteligente și materiale bune am vorbit și cu Deea Codrea, aici, iar despre stilul vestimentar asumat, cu Lica Popescu, aici.

Când am întrebat-o ce înseamnă succesul, mi-a spus că oamenii care îi răspund la telefon și care îi zâmbesc când o văd. La Cluj, după panelul la care am fost amândouă, tinerele din sală s-au strâns imediat în jurul ei. Cred că asta e influența adevărată. La finalul interviului ne-am promis unul doar despre modă.

Tu ai haine pe care le păstrezi pentru ocazii și haine pentru acasă? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.