Laura Hîncu despre mătase, cașmir și hainele făcute în România

Laura Hîncu face mătase și cașmir în România. Doar atât. Și-a pornit afacerea în 2011 cu câteva rochii de mătase, iar apoi și-a făcut curaj și pentru cașmir. Ne mai întâlniserăm la alte ocazii, dar înainte de interviu am vrut să aflu de unde vine, și am descoperit un om pe cât de fin, pe atât de ferm.

Ea se descrie altfel: competitivă, feministă, fan matematică, business și macroeconomie, lucru pe care îl găsește chiar ea ciudat pentru un designer vestimentar. Am vorbit despre începuturile grele, despre ce înseamnă o haină de calitate, despre cum se îngrijesc mătasea și cașmirul și despre bunica ei.

De la contabilitate și bancă la atelierul unui designer

Laura vine dintr-o familie de contabili și a urmat facultatea de contabilitate. Din anul întâi lucra deja la Raiffeisen Bank, pe vremea când un job la bancă însemna statut și perspective. Și-a dat seama repede că nu se integrează acolo. În paralel a început un internship neplătit în atelierul lui Adrian Oianu, unde a stat trei ani. După ce termina ce era de făcut, rămânea în atelier să învețe cusăturile, croitul și ordinea operațiilor, pentru că o frustra că nu știe să ceară ceva ce nu înțelege. Partea tehnică i-a dat încredere mai târziu, în fața croitoreselor care îi spuneau că un lucru nu se poate face.

Antreprenoriatul nu a fost un scop în sine. După internship, era singura cale prin care putea să continue. Începutul l-a descris într-un cuvânt: oribil. Cea mai mare problemă a fost mâna de lucru, pentru că mătasea cere răbdare și oameni pasionați, nu se coase în ritmul unei bluze din poliester. Declicul a venit abia pe la 2018, după câteva corecturi, iar 2020 a fost, spune ea, cel mai bun an de până atunci. Laura amintește regula din cărțile de fashion: primii zece ani sunt de încercat.

Nici cu promovarea nu s-a grăbit. Într-o discuție din primii ani i-a ieșit o replică de care a fost mândră după aceea: are nevoie de toată lumea, deci de nimeni. N-a vrut să se lupte ca să ajungă cu orice preț într-o emisiune sau într-o colaborare despre care nici nu știa dacă funcționează.

Ce înseamnă, concret, o haină de calitate

Calitatea, spune Laura, e un termen abstract, care se desparte în multe punctulețe: materialele naturale, confortul, finisajele, felul în care e lucrată piesa și povestea din spatele ei. Celor care spun că nu își permit cașmir le răspunde simplu.

găsești pulovere de cașmir de la 60 RON până la 6000 RON

Între cele două capete sunt pulovere second hand, de la o prietenă a unei prietene, fire amestecate sau reciclate și, la capătul celălalt, cașmirul cel mai fin, care depinde de capre, de hrana lor, de cum au fost îngrijite și de utilajele care l-au lucrat. Am vorbit și despre mass market, despre apetitul nostru pentru logo-uri mari și despre clientele care se fidelizează greu. Laura vede o schimbare la generația tânără, căreia nu-i mai pasă atât de logo, și crede că modei îi va veni rândul așa cum le-a venit mâncării sănătoase și sportului.

Pandemia a contat și ea. Oamenii s-au întors la lucruri de calitate, iar Laura a avut, după șocul lockdown-ului, curajul să încerce lucruri noi, pentru că a văzut totul mai clar, fără zgomotul de fundal.

Cum speli cașmirul și când porți mătasea

Cașmirul se spală ideal de mână, cu un șampon pentru cașmir sau cu un șampon pentru copii. Îl lași puțin în apă, îl tamponezi într-un prosop și îl usuci întins, fără să-l storci. Fibra de cașmir, spune ea, se poate purta de multe ori până să fie nevoie să o cureți.

Mătasea nu mai e doar pentru ocazii, cum o știam de la bunici și de la mame. Pentru Laura e un material de zi cu zi:

Este doar un alt material natural bun pentru corp confortabil vara plăcut primăvara toamna și iarna combinat cu cașmirul

Texturile clasice, satinul, crepul, voalul, merg spălate de mână, iar cele rigide, ca micado, mai bine la curățătorie. Pentru iarnă, ne-a recomandat basic-urile din cașmir cu guler înalt, rotund sau în V, cu manșetele strânse, puloverele clasice de bărbați, care pe femei ies oversize, paltonul camel și fularele late. Despre oversize am avut păreri puțin diferite: mie mi se pare că am stat prea mult în el și aș vrea să mai văd și talie, Laura îl vede ca pe o evoluție.

Bunica, reperul de normalitate

La final am întrebat-o despre bunica ei, cu care a stat până la șapte ani. Pentru Laura, ea a fost reperul de normalitate: un om liniștit, cu umor și cu prieteni, la care nimic nu era chinuit. Și acum, când intră în situații care o depășesc, își amintește de ea.

Pe winwin.fit am adus elasticul de păr WIN din mătase și rochia WIN Charlotte.

Tu ce piesă din garderobă ai păstrat cei mai mulți ani? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Interviul întreg e pe canalul meu de YouTube, alături de celelalte conversații din podcast.