Irina Mărășoiu despre țuica Pater și rețeta de cinci generații

Când am citit prima dată despre Irina Mărășoiu, mi s-a părut aproape imposibil: o femeie care conduce un brand de țuică. Apoi am aflat povestea. Rețeta vine din familie de cel puțin cinci generații, de la străbunic la bunic și apoi la tatăl ei, iar Irina a transformat-o în Pater, un brand lansat la finalul lui 2017.

Am vrut conversația asta pentru că țuica are la noi o imagine ciudată. O asociem cu sticla de plastic refolosită adusă de la țară și cu mesele de sărbători, nu cu un restaurant bun sau cu un raft de magazin specializat. Irina a pornit exact de la lucrul ăsta care o deranja și a încercat să arate că băutura noastră tradițională nu e cu nimic mai prejos decât un coniac sau un whisky.

O copilărie printre vii, livezi și cazane

Irina a crescut la bunici, în Ștefănești, în Argeș, unde viile începeau chiar de lângă blocuri. Bunica era chimistă în laboratorul combinatului unde se făcea vinul și o lua cu ea la serviciu, iar Irina spune că mirosul de acolo îi aduce și azi înapoi toată copilăria. Toamna, bunicul îi punea pe copii să culeagă fructele alături de muncitori, inclusiv prunele foarte coapte și lipicioase de pe jos, lucru care atunci nu-i convenea deloc.

Tot de acolo vine și ideea brandului. Ea și fratele ei puneau dopuri de plută la sticlele de țuică făcute pentru familie, cu un aparat vechi, și la un moment dat s-au întrebat cum ar fi să le facă o etichetă. Discuția era prin 2013. A urmat un drum de aproape trei ani prin autorizare, etichetă și găsirea utilajelor potrivite. Irina insistă pe partea asta: o țuică se poate face repede, una bună nu se face nici repede, nici ușor.

De ce o țuică bună începe cu un vas curat

Pater are livezi proprii de pruni, meri, peri și gutui, iar fermentarea pornește cu drojdiile sălbatice ale fructului. Diferența, spune Irina, o fac fructul cules la momentul potrivit și igiena. Dacă vasul în care fermentează fructele are miros de mucegai, distilarea amplifică exact mirosul ăla.

trebuie să fie extrem de igienizate și de curate pentru ca singurele calități și arome din produs să fie cele ale fructului

Băuturile lor sunt distilate o singură dată, într-un cazan tradițional de cupru, și nefiltrate. Țuica lor are 35% alcool, peste cea obișnuită din Argeș, pentru că acolo au găsit echilibrul dintre gust și tărie, iar rachiurile ajung la 38-40%. Au făcut și un rachiu direct din struguri și un experiment cu rachiu de mure, care a ajuns cel mai scump produs al lor și e apreciat mai ales de tineri.

Premiile au venit de afară înainte de interesul de acasă

Imediat după lansare, Pater a început să participe la concursuri. Un aur l-au luat la Londra, la un concurs de design și concept de produs, pentru ambalaj. Au urmat medaliile pentru gust, în competiții unde nu s-au comparat cu altă țuică, ci cu distilate din fructe din toată lumea. Abia după premii și articolele despre ele a apărut și interesul în România.

băutura noastră tradițională poate să țină fruntea sus în fața oricărui alt distilat internațional

Numele rămâne o piedică. La degustări, unele doamne refuză din prima „țuica”, dar gustă „rachiul de prune” și la final îl aleg ca preferat. De aceea pe sticlă cel mai mare e scris Pater, de la tată, cu trimitere la felul în care s-a transmis rețeta în familia lor.

Restaurante, băcănii și o distilerie care se poate vizita

De la început, Irina a vrut ca Pater să ajungă în restaurantele care reinterpretează bucătăria românească, unde o băutură din aceeași poveste se potrivește cu farfuria. Potrivit descrierii clipului, produsele au ajuns în magazinele Comtesse du Barry, Best Value Duty Free, JPB, Vino, Nasu Roșu și în lanțul Vinmag, dar și în restaurante precum Maize farm to table și The Artist din București. Mi-a plăcut și ce spune despre turiști: când ești în altă țară, vrei să bei ceva local, nu ce găsești oriunde.

Pandemia i-a oprit aproape doi ani, cu restaurantele și aeroportul închise. Pentru că afacerea nu pornise cu datorii, și-au pus energia în construcția unei distilerii care se poate vizita. Irina a terminat arhitectura, apoi a schimbat total direcția, a devenit somelier și a făcut cursuri internaționale de vinuri și spirtoase. În familie se ocupă de brand și comunicare și se prezintă drept fata din povestea brandului.

Despre afaceri de familie construite pe un produs am mai vorbit cu Lilia Dulgher, despre Gitana Winery, iar despre vin, cu Mirela Mateescu, curator de vinuri.

Pe winwin.fit am adus hanoracul sport WIN, din bumbac, și șosetele WIN în roșu, piese simple de purtat zi de zi.

Tu ce bei când vrei ceva local? Ai gustat vreodată o țuică pe care ai pune-o lângă un coniac? Mai multe conversații ca asta găsești pe canalul meu de YouTube și aici, pe blogul podcastului.