Elena Perseil, designer vestimentar

Sunt parcursuri care spun despre un om mai mult decât reușesc să spună orice recomandare sau premiu. Parcursul Elenei Perseil este unul dintre ele.

A ales, de la început, drumul greu. A absolvit în anii 2000 Universitatea Esmod din Paris, una dintre cele mai exigente școli de modă din lume, și a început să lucreze acolo, pentru case de modă pariziene, înainte să-și pună propriul nume pe o etichetă. Și-a construit brandul în 2004, dar cu un pas esențial pe care puțini români din industrie îl fac. Și-a testat creațiile pe piețele internaționale înainte să revină pe piața românească. În 2006, colecțiile ei ajungeau deja în showroomuri și la târguri de modă din Paris, Milano, Barcelona, New York.

Astăzi, peste 70% din creațiile Elenei Perseil pleacă din atelierul din București spre buticuri din Dubai, Qatar, Italia, Franța și Japonia. Este un echilibru invers față de majoritatea designerilor locali, care ajung greu dincolo de granițe. Iar obiectivul ei principal, așa cum mi-a spus în interviul pe care l-am avut, nu este să mai adune un nume pe covorul roșu. Este ca tot mai multe romance să poarte o rochie Elena Perseil la momentele care contează în viața lor.

Pe covorul roșu, rochiile ei sunt deja o prezență constantă. Laurence Leboeuf, Bai Ling, Bella Thorne și alte nume internaționale au ales creațiile Elenei pentru evenimente majore. Revistele L'Officiel și Harper's Bazaar din Los Angeles, Mojeh din Orientul Mijlociu, Elle, Marie Claire, Cosmopolitan, Harper's Bazaar le folosesc pentru editorialele lor de modă. An după an, brandul este prezent la Festivalul de Film de la Cannes și la Festivalul de la Veneția, acolo unde selecția nu se face din relații, ci din calitatea reală a piesei.

Ce mă interesează cel mai mult la ea nu sunt însă numele vedetelor sau revistele glossy. Ce mă interesează este ce face atunci când nimeni nu se uită. Broderia manuală, făcută în atelier, în zile sau săptămâni pentru o singură rochie. Mătasea naturală și dantela fină alese după criterii stricte. Atentia la proporții, la felul în care un volum cade pe un corp real, nu pe un manechin.

Într-o industrie în care luxul este deseori o poveste de marketing, Elena Perseil a ales să facă lux în sensul vechi al cuvântului. Manufactură, răgaz, detaliu. Iar faptul că a reușit să construiască asta, aici, în București, cu femei care lucrează doar cu mâna, și apoi să exporte mai întâi către cele mai pretențioase capitale ale modei, este o poveste pe care femeile din România ar trebui să o știe mai bine.

https://youtu.be/Ni9_U-kbBDE?si=qorQQwVtktH9i5Tk