Monica Ion despre legile universale și cartea Putere pe Tocuri

Monica Ion simte lucrurile, spune ea, de zece ori mai intens decât media. Așa i-a pus diagnosticul un psihoterapeut, iar de mică a trăit cu o confuzie pe care abia târziu a reușit s-o numească: adulții spuneau una, iar ea simțea că gândesc altceva. A terminat sociologie și psihologie, a vrut cândva să fie profesoară de matematică și a ajuns să lucreze cu oamenii pornind de la ce numește legile universale. Peste 15.000 de ore de ședințe unu la unu, în patru-cinci ani.

Am citit cartea ei, Putere pe Tocuri, în zilele dinaintea interviului, și m-am regăsit din primele fraze. E primul ei roman, cu o eroină, Ana, de peste 40 de ani, prinsă între serviciu, copii și o viață în care ea a ajuns pe locul doi. Recunosc că la început am subestimat subiectul legilor universale și nu l-am înțeles foarte bine. După conversația asta îl înțeleg mai bine.

Am vorbit despre critica dintre mame și fiice, despre crizele care apar cam o dată la zece ani, despre femeile care fac business și despre de ce e o ușurare să auzi că și altcineva a avut un gând pe care nu-l spune nimeni cu voce tare.

Legile universale, explicate ca o ecuație

Monica le descrie ca pe niște legi care funcționează la fel în fizică, în matematică și în psihologia umană, și care nu țin de morală. Munca ei pornește de la ideea că orice durere sau plăcere puternică din trecut e un dezechilibru: vei căuta să eviți durerile și să repeți plăcerile, așa că nu mai alegi liber. Dacă ai avut o mamă foarte dedicată, de exemplu, vei căuta aceeași energie la prieteni sau la partener. Pentru Monica, dedicarea aceea e neutră, pentru că are și o parte negativă, poate crea dependență.

Ce face ea în ședințe e să echilibreze plusurile și minusurile unui eveniment anume, până când persoana ajunge la recunoștință pentru el. Mi-a dat un exemplu personal. Când a lucrat pe critica primită de la mama ei, momentul care a schimbat balanța a fost să înțeleagă că mama o critica raportându-se la potențialul pe care îl vedea în ea, nu la propriile standarde. Mi-a spus că atunci i-au curs lacrimi de recunoștință. Iar de atunci, critica nu mai declanșează în ea aceeași reacție.

Programele ei de grup durează nouă săptămâni. Mi-a povestit despre o doamnă care, în primele ședințe, plângea pentru că își bătea fetele, deși își promisese că nu va repeta ce i-a făcut mama ei. În a patra săptămână, după ce au terminat lucrul pe relația cu mama, a venit și a spus că era prima dată când nu le-a bătut. Monica insistă că nu e vorba de o strategie sau de voință, ci de faptul că femeia a putut, în sfârșit, să aleagă.

De ce fetele primesc mai multă critică

Am întrebat-o asta pentru că am și eu o fată acasă și mi-ar părea rău ca la 20 și ceva de ani să spună că a primit prea multă critică. Monica vorbește despre două modele în care creștem. Fetele trebuie să fie cuminți, ordonate, cu tema făcută și penarul aranjat, și nu au voie să-și arate furia. Băieții au voie să se înfurie și chiar să mai încalce regulile, ca la fotbal. O mamă care își critică fiica vrea, de fapt, să o ferească de suferință, după regulile societății. Întrebarea ei e alta: suferi sau nu, dacă respecți doar condițiile din exterior?

Despre cum vorbim cu cei apropiați când e greu am stat de vorbă mai pe larg cu Raluca Anton, psiholog și psihoterapeut, aici.

Când am întrebat-o ce i-ar spune fetiței de cinci ani care a fost dusă la medic pentru că părea că ceva nu e în regulă cu ea, a răspuns fără ezitare.

ce vezi tu și ce simți tu e mai real decât realitatea definită de ceilalți

Crizele care apar o dată la zece ani

Monica spune că fiecare om, cam o dată la zece ani, trece printr-o perioadă de patru ani de reașezare a valorilor, care vine adesea cu despărțiri, mutări, diagnostice sau un asociat care pleacă din firmă. Cei mai mulți oameni ajung la ea atunci, pentru că atunci doare. În pandemie, clienții ei erau mai ales antreprenori, iar cele mai frecvente probleme erau un business care nu mai mergea și senzația că nu știi încotro te duci. La momentul interviului vedea un nou val de confuzie și oameni care își amânau deciziile până după alegeri sau după cursul euro.

Despre corporații are o observație care mi-a rămas: unii oameni știu că e un joc și îl joacă fără să se identifice cu el, alții trăiesc în el ca într-un vis. Cei care fac compromisuri cu ei înșiși ani la rând ajung uneori să fie opriți de corp, printr-un diagnostic. Pentru Monica, o criză nu se rezolvă în primul rând în exterior. De multe ori, spune ea, criza doar te ajută să pui în practică gânduri pe care le aveai de mult.

Femeile care fac business în felul lor

Monica lucrează mai ales cu femei antreprenor. Spune că 80% din cei care consumă dezvoltare personală sunt femei și că ele sunt mult mai dispuse să lucreze cu ele însele, în timp ce bărbații ajung la ea când au o problemă de bani sau de business. În schimb, în business și în relația cu banii, crede că bărbații sunt mai curajoși, pentru că regulile au fost scrise de ei. Femeile care aleg să joace jocul în termeni masculini au adesea, din ce a văzut ea, provocări în relații. Cele care iau structura și o adaptează la felul lor de a fi deschid altfel comunicarea, de exemplu când spun la o evaluare că e prima dată când fac asta și învață împreună.

Cartea a scris-o, spune ea, și din cauza mamei ei, care a trăit mulți ani în depresie și nu a știut unde și cum să ceară ajutor. Capitolele alternează între povestea Anei și ședințe, cu întrebări pe care le poți pune și ție. Despre programele de grup mi-a spus ceva ce nu-mi trecuse prin cap: femeile spun acolo gânduri pe care nu le-au rostit niciodată, iar ușurarea vine din faptul că află că și altele au avut aceleași gânduri. Exercițiul pe care l-ar recomanda zilnic e simplu: seara, iei un lucru din zi pe care l-ai simțit ca fiind rău și cauți cinci, zece beneficii reale ale lui.

La final, mi-a cerut voie să mai spună ceva.

Îmi doresc ca femeile să nu se simtă vinovate pentru cine sunt. Îmi doresc să spună nu când simt că e nu, fără vină, fără resentimente.

Tu când ai spus ultima dată nu fără să te simți vinovată? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.