Tudor Tian, 7 ani, despre fotbal, Minecraft și o zi de președinte

Prima întrebare pentru Tudor Tian a fost ce s-a schimbat de la șase la șapte ani. Răspunsul lui: s-a mai înălțat puțin și se pricepe mai bine la fotbal. Atât. Mi s-a părut cel mai cinstit început posibil.

Era tot iunie, luna în care stau de vorbă cu copii despre lumea văzută de la înălțimea lor. Cu Tudor am vorbit despre fotbal, Minecraft, fratele lui mai mic, școala din pandemie și ce ar face dacă ar fi președinte pentru o zi. Transcriptul automat al clipului e destul de încâlcit, cum se întâmplă când vorbește un copil de șapte ani, așa că aici am păstrat doar ce se înțelege clar.

De ce un fundaș nu aleargă după minge

Tudor e un mare iubitor de fotbal și, spre deosebire de mulți copii care vor să bage gol, lui îi place să fie fundaș. Mi-a explicat cu răbdare ce face un fundaș: rămâne în partea lui de teren, așteaptă și încearcă să ia mingea când cineva vine spre poartă. Am înțeles de la el mai bine decât de la multe transmisiuni sportive.

Apoi am trecut la Minecraft. Se joacă, dar cu timp limitat, și mi-a spus singur de ce: ca să nu-l doară ochii și să poată dormi. Scopul jocului, din ce mi-a povestit, e să supraviețuiești la orice se întâmplă acolo, iar la final trebuie să învingi un dragon. Mi-a explicat cum îți faci armele, cum îți faci un cățel care să te urmeze și de ce porcul vine după tine dacă îi arăți un morcov. La mâncare, legumele nu sunt pe primul loc, dar gogoșile sunt, simple sau cu ciocolată, nu contează.

Un frate mic și jucăriile pe care nu le-ar ascunde

Tudor are un frățior mai mic. Nu i-a schimbat niciodată scutecul și nici nu are de gând, dar i-a dat să mănânce cu lingurița. Abia așteaptă să crească, ca să-l învețe să construiască Lego. Când l-am întrebat dacă are vreo jucărie pe care nu i-ar da-o, s-a gândit și a zis că nu prea, pentru că e fratele lui și nu are de ce să le strice.

Am încercat și întrebări mai grele. Ce sfat i-ar da fratelui când o să se îndrăgostească? Prea greu, a zis. Cum ar vrea să fie soția lui? Să semene cu mami. Și nu, nu e nicio fată în clasă care să-i placă.

Școala online și ziua de președinte

Am vorbit și despre pandemie. Școala online i-a dat dureri de cap, dar avea un avantaj: programul era mai scurt. Când l-am întrebat ce ar face în locul ministrului sănătății, am ajuns împreună la întrebarea grea: dacă stăm toți acasă, cine mai operează și cine mai gătește la restaurant?

Ca președinte pentru o zi, planul lui era simplu: petrecere toată ziua, fără măști. Când l-am rugat să se gândească la puterea pe care ar avea-o, a venit cu ideea ca totul să fie gratis. Pentru el, succesul înseamnă mai ales noroc, iar când va fi mare vrea să se facă programator, pentru că a întrebat prietenii și a aflat că se câștigă bine și că faci jocuri.

Mi-a plăcut și ce a spus despre bătăi: dacă ar ajunge în mijlocul uneia, mai degrabă ar apăra decât să lovească, iar dacă cei doi nu se opresc, ar chema profesoara. Despre reciclare știa exact ce înseamnă, chiar dacă a recunoscut că de gunoi nu prea se ocupă el. La final i-am dat un cadou: cărți, o carte de colorat și un carnețel.

Am mai stat de vorbă cu copii în aceeași perioadă: cu Ema, Roa, Radu și Tudor, de 1 iunie, aici, cu Radu, pentru care succesul înseamnă să te duci la serviciu, aici, și cu Roa, care crede că oamenii mari sunt frumoși, aici.

Tu ce ai face dacă ai fi președinte pentru o zi? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.