Alexandra Ungureanu despre Bate Bate, Crush și emoțiile scenei

Când am vorbit cu Alexandra Ungureanu, în iunie 2018, Bate Bate, piesa ei cu Marius Moga, strânsese 3 milioane de vizualizări în trei săptămâni. Iar Alexandra îmi spunea că e prima dată când lucrează exact cum își dorise de mult: cu o echipă întreagă, de management, de comunicare și casă de discuri, în jurul unei piese care stătuse o vreme la sertar.

Pe Alexandra o știam de la o emisiune TVR în care o interpreta pe Shania Twain. Voiam să aflu ce a fost între ele: o copilărie timidă la Onești, o facultate de economie în franceză, ani de backing vocals și o carieră construită, cum zice ea, după inimă, nu după rețete.

Din studioul lui Marius Moga la Crush

Alexandra lucra cu Marius Moga de câțiva ani înainte ca lumea s-o cunoască. Trăgea voci de backing pentru multe proiecte, nu neapărat ale ei. A urmat o piesă pentru selecția Eurovision din 2003, cu care, fată necunoscută între artiști consacrați, a ieșit pe locul trei. După ce fusese doar o voce, spune ea, a căpătat și o față. Tot în studioul lui Moga se afla când a sunat-o pentru prima dată Radu, colegul cu care a pornit Crush.

În anii de facultate făcea backing vocals pentru Paula Seling, pe care o respectă enorm. Lumea le spunea că seamănă ca două surori. Pentru Alexandra a fost o ucenicie: repertoriul Paulei avea intervale grele, care i-au lucrat vocea și urechea, iar faptul că stătea în spate a obișnuit-o treptat cu scena. În 2004 a plecat în turneu cu Holograf, pentru o singură piesă, Dragostea mea, în fața a 8-10 mii de oameni, și a mai avut o colaborare cu Morandi.

Recunoaște că drumul ei n-a fost cea mai inteligentă strategie comercială. A ales mereu ce i-a plăcut și n-a cântat niciodată o piesă doar pentru că intra într-o rețetă care ar fi funcționat. Multe piese au rămas cu 100-200 de mii de vizualizări și lumea a crezut că a luat pauză, deși ea scotea măcar o piesă pe an. Schimbările de stil i-au adus respectul colegilor, dar publicul nu știa exact la ce să se aștepte la un concert. De aceea a ales atunci o direcție clară.

Timidă, cu costume de piele

Alexandra a crescut la Onești și era, spune ea, extraordinar de timidă și deloc sociabilă. Compensa cu ținute îndrăznețe. O colegă a tatălui ei de la rafinărie lucra în piele în timpul liber, iar Alexandra a adunat resturi de pe acolo și și-a făcut costume, dintre care pe unele le păstrează și acum. Își dorea să fie foarte slabă, după modelul din revistele pentru adolescenți ale vremii, și a trecut prin toate curele de slăbire de șoc pe care le găsea. A înțeles mai târziu că e vorba de un stil de viață, nu de o săptămână. Iar când se uită acum la pozele de atunci, vede că nu era deloc durdulie, cum se vedea ea.

A făcut pian de la șase ani, dar n-a îndrăgit teoria și muzica clasică, așa că a trecut la chitară în liceu. La conservator n-a vrut să dea, pentru că nu se vedea profesoară de muzică și voia o meserie cu care să fie pe picioarele ei. A făcut un liceu de matematică-fizică, apoi studii economice în limba franceză și un master în finanțe. Râde că nici acum nu-și ține singură contabilitatea.

Concursurile la care a cântat de mică au avut și un efect neașteptat. Ajunsese să se concentreze pe juriu, pe note și pe tehnică și uitase că urcă pe scenă din drag de muzică. A avut un trac atât de mare încât îi tremura vocea și i se schimba timbrul. Emoția nu dispare, spune ea, dar nu mai e cea care o paraliza.

Cel mai mare mit despre muzică

Am întrebat-o care e cel mai mare mit despre meseria ei. I s-a întâmplat să audă, chiar de la oameni apropiați, că ea doar urcă pe scenă trei minute, zâmbește și se îmbracă frumos. Recunoaște că, la începutul succesului cu Crush, au crezut și ei că lucrurile sunt simple. Între timp a învățat contrariul.

Și în fiecare zi trebuie să faci lucruri pentru tine Ca să funcționezi Să ai grijă de vocea ta Să ai grijă de repertoriul tău

Idolul ei rămâne Shania Twain, de la care i-a venit și dragostea pentru muzica country. A mers s-o vadă în Las Vegas și a scris managementului ei, dar n-a ajuns la ea. Despre ce vrea mai departe mi-a spus că, mai mult decât genială, își dorește să fie bună, iar aici a ajuns la animale. Avea doi câini și găsise un al treilea, un pui abandonat lângă ghena blocului, care a crescut prin studio până a fost adoptat. Își dorea atunci să facă proiecte pentru câinii fără stăpân.

Pentru Alexandra, luxul e timpul, cel mai mare lux. Iar sărăcia nu ține de bani.

Când ești gol pe dinăuntru, atunci ești sărac și nu te mai bucură nimic și nu te mai entuziasmează nimic.

Despre muzica făcută după inimă am mai vorbit cu Alexandra Ușurelu, aici, iar despre o piesă nouă și vizualizările din primele zile, cu Feli Donose, aici.

Pe winwin.fit am adus Hanoracul Sport WIN, o piesă simplă de purtat zi de zi, și elasticul de păr WIN din mătase, în ivoire, bej și negru.

Alexandra crede că o femeie ar trebui să-și spună în fiecare zi că e frumoasă. Tu ți-ai spus azi? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.