Irina Rimes despre Visele, tăcere pe scenă și Quantum Music

Irina Rimes a ajuns la interviu după două ore de somn și cu un turneu prin țară care îi ocupa toate datele până la sfârșitul anului. Venise în București de la Chișinău cu cinci ani înainte, „setată pe muzică”, cum spune ea, dar fără nimic concret. Și-a găsit locul foarte greu și se consideră norocoasă, pentru că mulți vin la nimic și rămân cu nimic.

La momentul acela, Visele avea un an și jumătate, iar casa de discuri pornită în jurul ei crescuse și devenise Quantum Music. Am vrut s-o întreb de ce cântă atât de trist, cum compune pentru alții și ce înseamnă să fii introvertă într-o meserie în care urci pe scenă aproape în fiecare seară.

De ce nu desparte compusul de cântat

Irina nu-și pune eticheta de cantautoare, pentru că nu-i place cum sună în română, dar nici nu vede o graniță între cele două. Cel mai bine cânți ce compui tu, spune ea, pentru că știi ce ai vrut să spui și cum trebuie să trăiești piesa. Când compune, o și cântă.

Pentru alții scrie altfel. Pentru Inna nu scrie despre suferință, pentru că Inna, spune ea, e artistul care aduce zâmbetul pe buze. S-a bucurat mult că a luat de la ea piesa Cum ar fi, prima piesă veselă pe care a scris-o despre ea însăși. Despre piesele scrise pentru alți artiști am vorbit și cu Minelli, aici, iar despre compoziție, cu Lori Ciobotaru, aici.

Tristețea din piesele ei de atunci nu era o strategie. Oamenii trec prin faze triste, iar ea se conecta cu cei care erau acolo în momentul acela. Recunoaște că a fost tristă vreun an de zile. Avea însă deja o piesă veselă, Dans, și spunea că următorul album urma să fie vesel. Muzica ei o numește muzică ușoară și spune că nu compune gândindu-se la radio. Dacă rămâi în standarde, intri în rând și nu te mai vede nimeni.

Arta e despre ce simte omul, nu despre cât de tare cânți

Partea care mi-a plăcut cel mai mult e cea despre tăcere. Irina crede că sunt mulți oameni care cântă foarte bine, dar nu transmit nimic, pentru că vor să arate cât pot. Ei îi place să tacă mai mult pe piese și să cânte încet.

Arta este despre a transmite lucruri, de a face omul să simtă ceea ce ai simțit tu când ai scris piesa

Tăcerea e și felul în care se încarcă. Se descrie ca foarte introvertă și spune că, atunci când interacționează cu oamenii sau urcă pe scenă, dă foarte multă energie. Prietenii și colegii care vin la ea în culise înainte de concert se supără uneori, crezând că nu vrea să vorbească cu ei.

eu tac pentru că îmi conservez energia și înainte de concert trebuie să am un moment de liniște

Recunoaște și obiceiul pe care cred că îl avem mulți: într-un loc în care nu se simte bine, telefonul din mână îi dă un sentiment de siguranță. Nu ar interzice telefoanele nicăieri. Pentru ea, telefonul e și organizare: o trezește, îi spune când să mănânce și când să se culce.

Concerte în sufragerie și într-o cameră de cămin

Irina organiza concerte acasă, în sufrageria ei, pentru că omul care îți intră în casă se dezbracă de hainele de afară și se poartă altfel. Acasă cântă fără microfon, iar totul devine mai personal. A dus ideea și în Cluj, în camera de cămin a unei fane care câștigase un concurs. La început nu a crezut-o nimeni, așa că Irina a bătut ea la uși, fără să se prezinte, și i-a întrebat pe studenți dacă vor să iasă la un concert pe hol. Până la urmă a venit tot căminul.

Despre viitor vorbește cu pași mici. Nu știe unde va fi peste zece ani, nici peste cinci. Își pune scopuri pe șase luni, mici, dar care, odată atinse, înseamnă că s-a întâmplat ceva mare. La momentul interviului lucra și la un proiect în engleză și la o colaborare cu The Motans. Iar textele ei de pe rețele nu vrea să le corecteze nimeni: dacă a pus punct după un cuvânt sau l-a repetat de trei ori, așa a vrut să spună.

La întrebarea despre ce n-ar trebui să spună o femeie despre ea, răspunsul a fost scurt: că e proastă. Iar succesul îl transformă în energie pentru scris.

Pe winwin.fit am adus Hanoracul Sport WIN, o piesă simplă, de purtat zi de zi, și șapca WIN.

Tu de ce ai nevoie înainte de un moment important: de oameni sau de liniște? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube.