Alina Buzilă despre costumul de damă făcut pe măsură

Prima poză de pe blogul meu, din 2012, a fost într-o rochie făcută de Alina Buzilă. Albă, lungă până în pământ, cu straturi din texturi diferite. Alina avea pe atunci un brand de haine pornit de la Iași, iar eu tocmai începeam în online. Poza aceea a stat ani buni pe blog și încă îmi apare pe unele platforme.

Ne-am tot reîntâlnit de atunci, la evenimente pentru femei antreprenor și la workshopuri, iar acum ne-am regăsit prin Tudor Personal Tailor, unde Alina e consultant de imagine și cu care lucrez și eu. Am vrut interviul ăsta pentru momentul în care brandul, cunoscut pentru costumele bărbătești făcute pe măsură, a lansat o linie pentru femei, pornită în mare parte de la ea.

Am vorbit despre ce înseamnă made to measure, despre de ce costumul a apărut atât de târziu în garderoba femeilor și despre cele trei costume pe care, spune Alina, ar trebui să le aibă orice femeie.

Șase ani de brand propriu și lecția țesăturilor

Alina a intrat pe piața muncii în 2009, în marketing, chiar înainte de criză. Când bugetele de marketing au fost tăiate primele, s-a întors la pasiunea ei de mică și a început să facă haine cu o prietenă. La două-trei zile după ce și-a pus câteva piese pe un blog, a fost invitată la un târg de tineri designeri în București. A urmat aproape șapte ani de târguri, prezentări și drumuri la cliente, ultimii singură în business.

Cea mai mare problemă de atunci erau țesăturile. Alina crescuse cu stofele și rochiile de mătase ale mamei ei, învățase să simtă diferența de calitate și răscolea depozitele ca să găsească fibre naturale. Privind înapoi, spune că în brandul de designer se făceau experimente, iar funcționalitatea conta mai puțin decât povestea. Apoi a lucrat o vreme într-o corporație, ca să înțeleagă procesele, pentru că a învățat că pasiunea singură nu ajunge fără structură și un model de business. De trei ani e la Tudor Personal Tailor.

Ce înseamnă un costum făcut pe măsură

Diferența față de fast fashion o explică într-o singură frază:

noi pornim de la nevoia clientului în timp ce brandurile de fast fashion pornesc de la a crea nevoia de a cumpăra

Concret, discuția pornește de la stilul de viață al clientei, de la locurile în care merge și de la ce mai are în garderobă, ca să nu ajungă cu o piesă pe care o admiră în dulap și n-o poartă niciodată. Se măsoară între 20 și 40 de parametri, inclusiv unghiul umerilor și poziția naturală a brațelor. Eu am trecut prin măsurătorile astea și a durat mai mult de o jumătate de oră. Un costum e gata, în mod obișnuit, în patru săptămâni, și în până la șase dacă stofa vine special comandată.

Oferta are peste 20.000 de țesături, așa că rolul consultantului e să aleagă cel mult cinci mostrare, pornind de la ce vrei să facă materialul pentru tine: să nu se șifoneze, să cadă frumos, să țină de cald. Un client i-a spus odată că și-a calculat costul pe purtare și că un costum purtat cinci ani iese mai avantajos decât unul purtat o dată. Despre cum se îmbracă bărbații după câteva reguli simple am vorbit mai demult cu Costa, aici, iar despre mătase și cașmir făcute în România, cu Laura Hîncu, aici.

De ce costumul a ajuns târziu la femei

Linia pentru femei a pornit de la o nevoie a Alinei: căuta sacouri la alte branduri, citea etichetele cu atenție și nu găsea croiul pe care îl vedea la ei. Și-a făcut întâi câteva sacouri și pantaloni pe tiparul bărbătesc, apoi, timp de vreo doi ani, au modernizat tiparele vechi pentru femei. Prima colecție, spune ea, e mai degrabă o demonstrație decât o direcție stilistică. Bărbații au fost cei care au adus femeile în showroom, nu invers.

Alina citește mult despre istoria costumului și mi-a povestit că jacheta feminină are doar vreo sută de ani. Coco Chanel a creat-o ca să elibereze femeia din corset, iar smokingul pentru femei al lui Yves Saint Laurent a dus costumul în garderoba de zi cu zi. Erau localuri care nu primeau femei în costum cu pantaloni. Pentru Alina, costumul a apărut ca o nevoie a femeii de a fi luată în serios la muncă.

Cele trei costume și culorile momentului

Pentru o femeie care își face primul costum, Alina nu începe cu roșul, chiar dacă asta îi cere clienta, ci cu ceva care acoperă mai multe situații. Costumele pe care le-ar avea orice femeie: unul bleumarin, pentru business și, cu o broșă sau o eșarfă, pentru un cocktail; un smoking negru sau alb, pentru black tie, iar partenerii lor din Franța i-au spus că vând tot mai multe smokinguri albe pentru cununia civilă; și unul bej, dintr-un amestec de lână, in și mătase, pentru vacanță.

Înainte de culoare, sfatul ei e să citești eticheta și să alegi țesătura pentru sezon și ocazie: lâna ține de cald, mătasea se șifonează ușor, inul e cel mai răcoros. Catifeaua merge mai ales în sezonul rece. Ca nuanțe, la momentul interviului se purtau culorile de pământ, cărămiziul, bejul, mierea, burgundul spre prună combinat cu gri și maroul de ciocolată amară. Ea are șase costume, pe care le combină în vreo 36 de ținute.

La întrebarea ce n-ar trebui să spună o femeie despre ea, a răspuns imediat:

Că nu e destul, sau că nu poate, sau că nu e pentru ea.

Tu ai un costum pe care îl porți de ani de zile? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.