Ana Georgescu despre Zumba, gimnastică și succes

Ana Georgescu a intrat prima dată într-o sală de gimnastică la patru ani, pentru că mătușa ei era antrenoare de gimnastică ritmică, iar părinții nu voiau s-o lase să stea în fața blocului. Nu a mai ieșit din sală până la 17 ani.

Când am stat de vorbă, în 2017, Ana era Master Trainer Internațional Zumba. Preda în Europa, în Asia și în Orientul Mijlociu, locuise până de curând în Dubai și, cum spunea ea, se mutase practic în hoteluri prin toată lumea. Am vrut s-o întreb ce înseamnă o oră de Zumba pentru cineva care nu a dansat niciodată. Mi-a arătat chiar acolo, pe scaun, un exercițiu de coordonare.

De la gimnastica ritmică la Zumba

Din gimnastică i-au rămas rigoarea și ambiția. La 17 ani a trecut la gimnastica aerobică, pe care a practicat-o aproape trei ani, într-o echipă cu antrenori și colegi campioni mondiali. A dansat apoi în companii de dans contemporan și atletic. Nu vede anii de performanță ca pe un sacrificiu: a pierdut petreceri, zile libere și sărbători, dar spune că le-a considerat un privilegiu, parte din jobul ei de la 14 ani.

După ce s-a retras, a lucrat la compania mamei ei, de echipament sportiv, inclusiv în departamentul de design. Părinții ei sunt amândoi designeri, iar Ana spune că a fost mereu atrasă de artă, de fashion și de frumos. Zumba a apărut cu vreo șapte ani înainte de interviu, ca o modalitate de a rămâne activă după gimnastică. A început ca instructor în sală, apoi a devenit trainer pentru viitorii instructori și presenter.

Nu trebuie să fii dansatoare ca să începi

Ce mi-a plăcut la felul în care vorbește despre Zumba e că nu pune ștacheta sus. Spune că fiecare își poate adapta efortul și intensitatea, și că într-o clasă pot sta trei generații deodată.

nu este nevoie să fim mari dansatori pentru a participa la o astfel de oră important este să începem de undeva

Ana descrie ora de Zumba ca pe o activitate cardiovasculară intensă care nu pare atât de grea, pentru că muzica te ține în priză. Efectul îl simți, spune ea, abia acasă, după duș, sau a doua zi, când apare febra musculară. Vin și bărbați la ore, iar cei mai curajoși ajung, în cuvintele ei, „deliciul publicului”. Pentru ea, separat, contează pilatesul și yoga, pentru recuperare, stretching și tonifiere într-un ritm mai domol.

Despre cum se schimbă felul în care facem sport a avut o observație bună. La început, spune ea, lumea venea la sală ca să-și facă selfie-uri. Încet, atenția s-a mutat spre sănătate și spre continuitate, nu doar spre „obiectivul pentru plajă”. Și-a spus părerea și despre sportul de performanță din România: antrenorii și sportivii au adus medalii fără investiții reale în infrastructură, iar pretențiile publicului nu țin cont de asta.

Succesul vine și pleacă

La întrebările scurte de la final, Ana a spus că ar interzice telefoanele în sala de sport, deși preferă să informeze decât să le ceară oamenilor să lase telefonul jos. Crede în echilibru, cu puțin din fiecare: între raw vegan și burger cu cartofi prăjiți le-a ales pe amândouă: raw vegan pentru corp și „burgeri cu cartofi prăjiți pentru sănătatea mentală”. Iar la ce n-ar trebui să spună o femeie despre ea, a răspuns cu ceva ce aș fi vrut să aud mai des:

nu cred că vârsta ar trebui ascunsă Eu cred că ar trebui purtată cu demnitate și cu plăcere și cu entuziasm

Pentru ea, succesul înseamnă echilibru între carieră și timpul cu oamenii dragi. Mi-a spus că succesul i-a venit și i-a plecat, de mai multe ori, și că ce vine peste noapte pleacă tot peste noapte. Despre mișcare și despre cât ne costă statul pe scaun am vorbit și cu Carmen Albiter, aici, iar despre sport ca investiție în ani, cu Beatrice Olaru, aici.

Pe winwin.fit am adus și echipament de sală, de exemplu colanții lungi WIN Prince și bustiera scurtă WIN Prince, din aceeași serie.

Tu ai încercat vreodată o oră de Zumba? Sau ce sport te-a prins fără să-l simți ca pe un efort? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.