Victoria Răileanu despre actorie, pandemie și rolurile negative

Victoria Răileanu a urcat prima dată pe scena Teatrului Național din Timișoara la 15 ani. A terminat UNATC în București, a jucat în Daria, iubirea mea și Doctori de mame, a debutat în film în The Whistleblower, regizat de Larysa Kondracki, alături de Rachel Weisz și Monica Bellucci, apoi a fost Emilia în O lună în Thailanda. La momentul interviului, cei mai mulți o știau drept Micky din serialul Vlad, de la Pro TV.

Am stat de vorbă la începutul lui 2021, când teatrele abia se redeschideau după luni întregi de pauză. Am vorbit despre ce înseamnă pentru un actor să nu mai joace, despre de ce i-a prins Vlad pe atât de mulți oameni, despre rolul care a scos din ea o latură pe care nu și-o știa și despre copiii cărora le predă actorie.

De ce un actor nu are voie să stea pe loc

Victoria spune deschis că cei care filmau în seriale au fost norocoși în pandemie, pentru că au rămas activi. Ea însăși s-a simțit protejată de Vlad, dar oprirea tuturor proiectelor de teatru a lovit-o oricum. Teatrul, spune ea, te hrănește altfel decât un serial. În primele luni, când actorii țineau legătura cu publicul prin live-uri pe Instagram și Facebook, frustrarea a fost mare: pentru asta făcuse facultatea, ca să fie în contact cu oamenii, pe scenă.

A văzut colegi care au renunțat, care s-au mutat înapoi la părinți pentru că nu mai puteau plăti chiria, cu salariul la teatru înjumătățit. Și se întreba dacă vor mai avea loc să se întoarcă. De aici și ideea din titlul conversației:

ca actor dacă nu ai exercițiu se duce

Un inginer, explică ea, are meseria învățată în facultate. Un actor trebuie să exerseze întruna.

Ce a prins la Vlad

Când serialul s-a oprit, în martie 2020, oamenii au rămas, cum zice ea, ca peștii pe mal. Mulți credeau că sezonul era filmat și nu înțelegeau de ce nu mai apar episoade. Explicația ei pentru succes: lumea din Vlad, cu mașini, cazinouri, restaurante și oameni bine îmbrăcați, e una în care puțini se învârt, iar serialul nu are nota tragică sau rurală cu care eram obișnuiți. Are o poveste de iubire, prietenie, trădare și loialitate, plus acțiune, așa că se uită la el și femeile, și bărbații. Tot de la Vlad a venit și potopul de mesaje, care a făcut-o să înțeleagă cât de important e să vorbească cu oamenii care o urmăresc, pentru că fără public nu ar fi unde e.

Rolul care a scos din ea o nesimțită

Cu vreo trei ani înainte de interviu a jucat o femeie care se poartă îngrozitor cu bărbații. Regizorul îi cerea să fie mai rea, ea se certa cu el după fiecare repetiție și spunea că nu poate. Până la urmă a închis ochii și a mers pe mâna lui, iar personajul a ieșit. Ca s-o găsească, a trebuit să accepte că și ea se mai poartă urât uneori, fără să vrea. De atunci îi plac rolurile negative și a învățat că nu trebuie să fii de acord cu personajul tău. Dacă ar putea alege, și-ar dori un rol de femeie la nivelul rolurilor lui Al Pacino, puternică, dar și vulnerabilă.

Despre rolurile care te scot din tine am vorbit și cu Andreea Vasile, iar despre teatru și Las Fierbinți cu Mirela Oprișor.

Din Republica Moldova, prin balet, la actorie

Victoria e din Republica Moldova, iar familia s-a mutat în 1995 la Timișoara, pentru o viață mai bună. Primul ei contact cu România a fost catedrala din centrul orașului, înainte de Crăciun, cu crucile îmbrăcate în tricouri însângerate, în amintirea Revoluției. A făcut balet și echitație, până când a căzut de pe cal și și-a rupt femurul. A rămas în urmă la balet și a înțeles că n-o să ajungă balerină principală.

Voia să se facă farmacistă și făcea meditații la matematică, chimie și fizică, dar s-a dus singură, în clasa a opta, la admiterea pentru secția de actorie a Colegiului de Arte, cu o poezie și un cântecel. A intrat, a luat 10 la primul examen, pe Caragiale, și de acolo nu s-a mai oprit: piese prin baruri cu colegii, primul rol principal în Jocul ielelor, apoi primul rol pe scena Teatrului Național, ca înlocuitoare.

Fotografia și copiii de la cursuri

Pasiunea pentru fotografie o are de la tatăl ei, care developa filme acasă, într-o baie transformată în cameră obscură, și care i-a făcut cadou un Polaroid. La momentul interviului strângea fotografii din culisele serialului Vlad pentru un proiect cu actorii.

De la începutul lui ianuarie predă actorie copiilor și spune că nu credea că o să facă vreodată asta. Răspunsurile celor de 8 ani la întrebarea ce îți trebuie ca să fii actor o pun pe gânduri, iar grupa celor mari pregătea, atunci, primul scurtmetraj, în care joacă și ea. Le spune să nu piardă ce îi face speciali, pentru că, odată cu vârsta, ni se tot spune că nu e bine să fim așa sau așa.

La final mi-a povestit de primul spectacol după redeschidere, când publicul a început să aplaude, iar ea a început să plângă.

un actor fără aplauze este trist pentru că cu asta este obișnuit

Pe winwin.fit am adus hanoracul sport WIN, gri, din bumbac, și elasticul de păr WIN din mătase, în ivoire, două piese simple de purtat zi de zi.

Tu ce rol ți-ar plăcea să joci, dacă ai putea alege? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Interviul întreg e pe canalul meu de YouTube și în format podcast.