Raluca Anton despre conversații dificile, frică și cancel culture

Raluca Anton a dat la Academia de Poliție, s-a pregătit vreo doi ani, a luat note mari la primele examene și apoi, la ultimul, cel de istorie, a ales să nu mai scrie nimic. Spune că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-a luat. Am început conversația de acolo pentru că mi se pare că spune mult despre ce a urmat.

Raluca este doctor în psihologie, psihoterapeut principal și terapeut relațional cu acreditare internațională. De aproape 15 ani lucrează în psihoterapie individuală și de cuplu, în coaching și în traininguri. La momentul interviului tocmai lansase prima ei carte, Terapie 1 la 1 cu sinele tău. Pentru mine ora asta a fost terapie pură, și am spus-o și la final.

De la Academia de Poliție la psihologie, cu părinți care au lăsat-o să aleagă

Vine din Jibou, un oraș mic din județul Sălaj. Bunicul și tatăl ei au fost polițiști, așa că a vrut să continue povestea. La admitere erau 25 de locuri și 700 de candidate, iar cele două săptămâni de probe le-a perceput ca pe un abuz. A picat, cum spune ea, a doua sub linie, și a fost bucuroasă. A urmat Dreptul, apoi o facultate de studii iudaice, până când și-a amintit că mama ei îi spusese că i s-ar potrivi psihologia. S-a dus cu tatăl ei să-și scoată dosarul și s-a mutat la Psihologie.

Ce m-a atins în povestea asta e blândețea părinților. Au susținut-o de fiecare dată, și Raluca spune că le va fi veșnic recunoscătoare. Am vorbit apoi despre copiii împinși spre facultăți alese de alții și despre lipsa consilierii vocaționale de mici. Raluca a lucrat un an ca consilier școlar în liceul pe care l-a absolvit, după o notă mică la licență luată din cauza unui atac de panică în timpul examenului. Un profesor de la facultate a sunat-o de multe ori să se întoarcă la master, iar ea a făcut naveta la Cluj, 80 de kilometri, aproape cinci zile pe săptămână. De acolo a ajuns la doctorat.

Ce întrebări să-ți pui când totul pare prea mult

Pandemia, războiul, nesiguranța financiară au venit una după alta. Pentru cine nu are un terapeut, Raluca propune să ne oprim și să ne întrebăm ce ni s-a întâmplat, ce ne-a speriat de fapt și de unde vin fricile noastre. În aceeași situație oamenii au frici diferite, pentru că au povești diferite. Apoi vine întrebarea despre resurse: dacă scenariile negative s-ar întâmpla, ce am în jurul meu, în familia mea, care să mă susțină? Și ce am învățat acasă despre ce facem în situații dificile?

Mi-a explicat și de ce ne simțim rău după zile întregi de știri, chiar dacă ne spunem rațional că se exagerează. Creierul procesează impactul negativ al expunerii constante, nu doar ce ne spunem conștient. Raluca a dat ca exemplu momentul din pandemie în care datele au început să fie anunțate la ora 1, o dată pe zi: oamenii nu mai stăteau tot timpul în așteptare. Concluzia ei e simplă: să pornim de la noi, de la metrul nostru pătrat, și abia apoi să mergem spre lume, întrebându-ne dacă avem cu adevărat nevoie de informația pe care o consumăm.

Cancel culture și conversația pe care nu am învățat s-o purtăm

În vara dinainte de interviu am trecut printr-un conflict online și am simțit pe pielea mea și a familiei mele ce înseamnă cancel culture. Am vrut să-l înțeleg, nu doar să-l povestesc. Raluca spune că online-ul a crescut pentru că răspunde unor nevoi: multe generații nu au fost auzite, iar în țările cu istoric comunist am învățat să ne abținem. Frustrarea adunată își găsește un loc unde să fie ventilată. Problema e că online-ul n-a venit cu un ghid de folosire.

A vorbit și despre etichetarea cognitivă, felul în care creierul pune oamenii în dosare ca să economisească energie, și despre frica de a spune lucrurile față în față. Exemplul ei e grupul locatarilor din blocul unde are unul dintre cabinete: oamenii se ceartă dur pe grup, apoi se întâlnesc în fața blocului ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Aici a venit și titlul conversației. Spune că nu avem educația de a purta o conversație dificilă, și mi-a dat un exemplu de cum ar putea începe una:

Uite care este părerea mea, e a mea, ar putea fi foarte departe de realitatea ta, e cum am văzut eu lucrurile

Apoi ceri perspectiva celuilalt și spui de ce contează: pentru că relația e importantă și vrei s-o păstrezi. Nu e ușor, a recunoscut, nu ne-a învățat nimeni.

Terapia de cuplu și cartea

Raluca spune că îi place cel mai mult terapia individuală, dar cele mai frumoase rezultate le vede în terapia de cuplu. Tot mai multe cupluri vin la început de drum, ca să se cunoască și să se înțeleagă, nu doar în momente de criză, iar asta e prevenție. Despre conflictul în cuplu am vorbit pe larg și cu Gáspár György, care le spune cuplurilor să se certe inteligent, iar despre anxietate și depresie cu Liliana Jurca.

Cartea a lansat-o cu emoții, din aceeași frică despre care vorbisem: odată ce dai ceva lumii, nu mai e al tău. Când am întrebat-o ce înseamnă succesul pentru ea, mi-a spus că cele mai frumoase mesaje au fost fotografiile din carte trimise de cititori.

pentru mine asta înseamnă succes să ajung la niște oameni care găsesc în ceea ce eu fac ceva ce îi ajută

Pe winwin.fit am adus hanoracul sport WIN și elasticul de păr din mătase cu logo WIN, două piese de purtat zi de zi.

Tu cum începi o conversație grea cu cineva la care ții? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Interviul întreg e pe canalul meu de YouTube, alături de celelalte conversații din podcast.