Marilu Dobrescu despre vlogging, bullying și independență

Marilu Dobrescu și-a făcut un cont de YouTube încă din 2010. A urcat două clipuri în care cânta piese din Hannah Montana și le-a șters, pentru că le-au găsit colegii de clasă și au râs de ea și mai rău decât o făceau deja. Opt ani mai târziu, când am stat de vorbă, vloggingul ajunsese de aproape doi ani meseria ei de bază.

Am început cu ultimul ei vlog, în care își luase tatăl la filmare. Era singurul din familie fără Instagram, până și bunicii ei aveau, iar Marilu a preferat să-i arate direct cum arată meseria ei, în loc să i-o povestească.

În spatele camerei e un drum lung: o fetiță de care a râs o clasă întreagă, o fată care a încercat pe rând chitara, cântatul, actoria și modelingul, și o vloggeriță care nu voia să semneze cu nimeni, pentru că simțea că și-ar vinde afacerea. Mi-a plăcut cât de hotărâtă era pe ce voia să facă.

De la chitară la actorie, până să ajungă la cameră

Totul a pornit de la o chitară pe care și-a dorit-o când era foarte mică, pentru că asculta rock. A primit-o, a început să cânte la ea și și-a dat seama că nu va face nimic cu ea. A trecut la canto și a ajuns chiar la un concurs. Cum a ieșit? O varză, mi-a zis, iar sfatul primit a fost să încerce și altceva, poate actoria.

Ideea i s-a părut bună. Fusese mereu clovnul clasei, cea care îi făcea pe toți să râdă, inclusiv pe profesori. A făcut trei cursuri de actorie, ca să aibă răspunsuri din mai multe locuri, a avut spectacole și s-a simțit făcută pentru asta, și totuși tot nu era ce căuta. Spune că a contat mult că părinții au împins-o să încerce orice și-a dorit.

Modelingul a venit după actorie. Când cineva i-a spus că în România o să moară de foame doar din actorie, l-a crezut. Doar că, la intrarea în clasa a noua, era plinuță, iar asta avea o istorie.

Ce rămâne după ce râde de tine o clasă întreagă

Încă din primele clase, Marilu a fost ținta băieților. Se descrie ca fetița urâtă și grasă a clasei, cu o tunsoare pe care și-a ales-o singură la o coafeză din cartier și după care arăta, spune ea, ca un băiat. N-a ripostat niciodată, pentru că era toată clasa contra ei. Fetele îi erau prietene, dar mai râdeau și ele. Nu au înjurat-o niciodată, doar au jignit-o, iar Marilu credea că acum e chiar mai rău decât atunci.

Mai urât, spune ea, e că lucrurile astea te urmăresc toată viața. A slăbit și și-a cunoscut primul prieten la 15 ani, spre 16, dar ezita să vorbească cu el. Același lucru i s-a întâmplat și cu prietenul ei de atunci: înainte să cunoască un bărbat, îi era greu să se uite în ochii lui, de frică să nu râdă de ea sau să n-o judece. Foștii colegi, în schimb, ajunseseră între timp cei mai prietenoși. Se vedeau de trei-patru ori pe an, iar când apărea ea, răspunsul lor era că fuseseră mici când râdeau.

De aceea modelingul a însemnat pentru ea mai mult decât o meserie.

cred că undeva în subconștientul meu, treaba asta cu modelingul a venit și ca o confirmare pentru mine

Urma să facă bani dintr-un job care se învârtea în jurul imaginii și al corpului ei, iar asta răspundea unor nevoi care, spune ea, fuseseră omorâte. A făcut modeling aproape trei ani. Despre vlogging, modeling și încrederea în sine am vorbit și cu Laura Giurcanu.

De ce n-a vrut să semneze cu nimeni

Ideea de vlog a venit imediat după ce s-a întors din China, pe vremea când vloggingul nu era încă atât de la modă. A început pe Facebook, cu sketch-uri filmate împreună cu o prietenă. Prietena venea și juca, iar Marilu se ocupa de tot restul: filmat, montat, camere, lumini. Partea asta îi plăcea foarte tare. De acolo a trecut pe YouTube.

Era independentă și nu avea de gând să semneze cu cineva, nici dacă i s-ar fi pus în față un contract frumos, cu o sumă pe măsură.

e ca și cum simt că mi-aș vinde afacerea, știi? Adică simt că, uite, eu am afacerea mea

I-am spus că gândește ca un antreprenor, iar ea mi-a confirmat că exact așa gândește. La momentul interviului posta pe YouTube o dată sau de două ori pe săptămână și pe Instagram zilnic, cu mult lucru la fiecare poză, iar Facebookul rămăsese personal, acolo erau mătușile. Avea și un blog de modă, pentru că era pasionată de haine, și un cont de Instagram pe care vindea hainele purtate în poze. Nu purta un lucru de mai mult de trei ori, spunea, iar contul acela devenise și el o sursă de venit. Despre un blog de modă crescut odată cu Instagramul am vorbit și cu Alina Ceușan.

De ce nu se uită la ce fac ceilalți vloggeri

Am întrebat-o dacă se uită la concurență. Nu, și nici nu înțelegea de ce ar face-o. Pe youtuberi îi urmărea doar în treacăt și era destul de selectivă la ce urmărea. Fiind în aceeași industrie, se cunoșteau între ei, dar ajunsese să se uite mai mult în grădina ei, la ce face ea.

La întrebarea mea despre ce n-ar trebui să spună niciodată o femeie despre ea, s-a gândit la intimități și a recunoscut că poate a făcut-o deja și regretă. Pentru ea, o femeie despre care nu știi totul e mai senzuală. Iar dacă ar fi să se nască din nou, ar alege același drum, cu aceleași întâmplări, pentru că tot ce a fost a format-o.

Pe winwin.fit am adus Hanoracul Sport WIN, de purtat zi de zi, și elasticul de păr WIN din mătase.

Tu ce ai încercat înainte să ajungi la ce faci acum? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.