Marinela Ardelean despre vin, șampanie și vinul românesc

Primul vin pe care l-a gustat Marinela Ardelean a fost al bunicului ei, care face și azi vin așa cum știe el. În fiecare an o întreabă ce părere are. Iar ea, degustător profesionist și critic de vinuri, găsește de fiecare dată o scuză elegantă: are puțină treabă acum, revine mai târziu.

Când am stat de vorbă, în toamna lui 2018, Marinela făcuse trei ani de cursuri de somelier în Italia, specializări în Bordeaux și Champagne, călătorise în peste 70 de țări și vizitase mii de producători. Era jurat la concursuri internaționale, preda și organiza un festival de vinuri. Mi-a spus că nici mamei ei nu-i poate explica într-un cuvânt ce face.

Voiam să încep cu un pahar de șampanie, dar n-am avut timp să-l pun la rece. Am preferat să nu greșesc. Și bine am făcut, pentru că temperatura a fost primul lucru despre care am vorbit.

Cum îți antrenezi gustul și mirosul

Marinela crede că pentru meseria asta ai nevoie, înainte de toate, de o sensibilitate ceva mai dezvoltată: să poți asculta, simți și comunica ce simți. Iar mirosul și gustul trebuie antrenate și respectate.

nu am fumat niciodată, nu am făcut abuz de condimente, spre exemplu, nu mănânc picant, nu mănânc prea fierbinte, nu beau prea rece.

De câteva ori pe an își resetează simțurile, cum spune ea: aproape fără sare, fără zahăr, cu mâncare cât mai puțin gătită. Merge des la piață și miroase legume, fructe și mai ales condimente, ca să le memoreze și să le recunoască apoi într-un vin. Nu crede că e rețeta potrivită pentru toată lumea, dar pentru ea funcționează, pentru că își asumă o responsabilitate mare în fața fiecărui vin și a producătorului lui.

Mi-a plăcut cum descrie lumea vinului, ca pe ceva ce nu se reduce la partea tehnică:

Pentru că nu este doar o știință, nu sunt doar cunoștințe, este un cumul, un buchet de emoții, cunoștințe, experiență

De aceea, spune ea, cele mai adevărate degustări le-a avut nu la cursuri, ci la producători, care îți transmit și pasiunea, și sacrificiile din spatele unei sticle. Una dintre cele mai frumoase experiențe a avut-o la o cramă din Spania, la o oră de Madrid, unde totul, de la muzica din parcare la paharul ales special pentru fiecare vin, fusese gândit în detaliu. La plecare a primit o sticluță cu puțin pământ din zonă și un mesaj personalizat.

Șampanie, prosecco și o întrebare de temperatură

Șampania e, înainte de toate, un vin, îmi amintește Marinela. După prima fermentare se obține un vin liniștit, iar după a doua, unul spumant. Dacă a doua fermentare are loc în tancuri mari de inox, vorbim despre prosecco sau metoda Charmat. Dacă are loc în sticlă, e metoda clasică, cea din Champagne, care se face și în România. Prosecco, făcut doar în Italia, are cel puțin 85% glera, un soi semi-aromat, în jur de 11,5% alcool și stă mult mai puțin pe drojdii decât șampania, care are nevoie de minimum nouă luni. De aici prospețimea și versatilitatea lui.

Temperatura ideală pentru șampanie e între 6 și 8 grade. Când m-a întrebat care a fost ultimul meu pahar de șampanie, i-am spus că fusese la un eveniment și nu era rece. Marinela a explicat de ce contează: e ca la apa minerală carbogazoasă, care e mai plăcută rece, doar că la vin intră în joc și aromele. Am vorbit și despre spumantele din Republica Moldova. Eu i-am spus că Cricova mi se pare, din ce am gustat, cea mai bună, iar ea mi-a dat dreptate în privința calității. Despre vinurile de peste Prut am vorbit mai pe larg cu Lilia Dulgher, aici.

Drumul lung al vinului românesc

Unde e România în toată industria asta? „România este în sufletul meu”, a fost primul ei răspuns. Avem potențial și suntem pe drumul cel bun, dar mergem foarte încet. Nu crede că ne lipsește consumul, ci consumul făcut bine, iar prima investiție ar trebui să fie în educație. Producătorii trebuie să-și explice vinurile, iar noi să fim curioși: ce soi e, de la cine, de unde.

Spune că a crescut vizibil procentul vinurilor românești pe listele restaurantelor și că oamenii au început să întrebe cu ce vin să asocieze mâncarea. Și-ar dori să vadă tot mai mult vin la pahar, pentru că e greu să comanzi o sticlă de la un producător de care n-ai auzit, chiar dacă e unul dintre cei mai buni. Despre cum aleg femeile vinul am vorbit și cu Mirela Mateescu, aici.

Cea mai bună idee a ei pe plan profesional a fost să investească în dorința de a face ceva pentru vinul românesc. Pe plan personal, fetița ei, alături de care, spune ea, a găsit un paradis mai frumos decât lumea vinului. Despre a fi femeie într-o lume a bărbaților, crede că e nevoie de echilibru: să fii uneori impunătoare și chiar autoritară, iar alteori să-ți folosești sensibilitatea cu inteligență.

Pe winwin.fit am adus Hanoracul Sport WIN, o piesă simplă de purtat zi de zi și pe drum, și șapca WIN.

Tu ce vin românesc ai comanda la pahar, ca să-l încerci? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube.