Prințesa Urbană despre blog, copii și ce le lipsește părinților

Prințesa Urbană a venit la interviu pe trotinetă. Mi-a spus că trotineta e o metaforă bună pentru viața ei: vrea să ajungă repede, dar să se bucure și de drumul de la A la B, nu doar de ce face în A și în B.

Când am stat de vorbă, în 2017, blogul ei avea peste zece ani și vreo 3000 de articole, iar povestea cu prințesa începuse cam cu opt ani înainte, dintr-o joacă. Avea 37 de ani, cinci cărți publicate și un nume pe care, spune ea, îl știe lumea mai bine decât pe cel adevărat. Eu îi citeam blogul de când fetița ei era mică. Am vrut să vorbim despre ce înseamnă să-ți scrii viața de familie în public și despre ce le lipsește copiilor din România.

Cât din viața ta pui pe blog

La început scria despre ea. Apoi a apărut soțul ei, o persoană discretă, și a tăiat expunerea la jumătate. Apoi au venit copiii și și-a dat seama că o citesc colegele mamei, bunica, prietenele bunicii, vecinii și părinții colegilor de grădiniță. Acum spune că publică cel mult zece la sută. Restul îl scrie în continuare, dar îl păstrează, poate pentru copiii ei, poate pentru ea.

De ce mai expune ceva? Pentru că, spune ea, o emoție care nu e adevărată nu stârnește nicio emoție la celălalt capăt.

eu scriu ca să ajut oamenii să nu se mai simtă singuri să nu se mai simtă greșiți

Se descrie ca pe un om obișnuit, fără averi sau relații, care a trecut prin aceleași lucruri ca cititorii ei și e bine. Nu se consideră expertă în parenting. Are multe cărți pe tema asta acasă și le deschide când nu știe cum să iasă dintr-o situație, dar cărțile de teorie o plictisesc. Uneori întreabă direct pe blog și primește sute de idei, dintre care câteva foarte bune. Așa au apărut și evenimentele ei: locuri unde copiii se joacă la un metru de părinți, iar părinții ascultă un specialist. Ea doar facilitează întâlnirea.

Ce le lipsește copiilor din România

Aici a vorbit cel mai apăsat. Crede că le lipsesc părinți mai detașați și mai puțin obsedați de control. Generația noastră a crescut cu multe reguli fără logică și e tentată acum să facă totul invers, ceea ce nici asta nu e bine. Regulile trebuie să aibă un sens. Iar despre palmă a fost foarte clară.

cel mai important lucru e să stabilești o relație cu el Trebuie să faci lucruri împreună

Dacă relația pornește de la „sunt mare și te plesnesc dacă nu faci ce vreau eu”, spune ea, nu ai cum să ajungi la încredere, iubire și respect pe termen lung. A căutat un an o grădiniță acceptabilă, cu curte, mâncare sănătoasă și respect pentru copil, și abia a găsit una. Bonele, la momentul interviului, nu erau verificate de nimeni. Totuși, vedea o schimbare. Un părinte i-a scris că nu și-a mai lovit copilul de o lună, iar copilul i-a spus că îl iubește pentru prima oară în opt ani.

Despre copii și despre ce înseamnă să fii părinte am vorbit și cu Lili Sandu, aici, iar despre mesele cu copii mofturoși, cu Crina Coliban, aici.

Joaca e importantă și pentru părinți

Programul ei cu copiii era fix: de la 4 la 8 în parc, pe trotinete, biciclete și role, sau, dacă ploua, în alte locuri de joacă. Apoi baie, masă, îmbrățișări, poveste. Când o întreabă lumea cum se ține în formă, răspunsul ei e simplu: cu copiii. Spune că abia așteaptă să se facă ora 4, să-i ia de la grădiniță și să se joace, să se gâdile, să se bată cu perne. Ar interzice telefoanele în parcuri și în grădinițe, pentru că vede zilnic părinți și bone cu ochii în ecran în timp ce copilul se lovește.

Scrisul îl face printre picături. Într-un concediu în Grecia a scris jumătate de roman în opt zile, cât copiii s-au jucat în nisip, așa că a rezervat același loc și pentru anul următor. La momentul interviului pregătea următorul roman și o nouă carte pentru copii. Pe termen lung, s-ar vedea scriitoare la munte, pe o terasă lângă un lac, cu nepoții pe biciclete undeva în jur.

Ce n-ar trebui să spună o femeie despre ea? Că nu e suficient de bună și că totul e din vina ei. Iar succesul, pentru ea, are patru ingrediente: să faci bine ceva ce-ți place, prin care le faci bine și altora, și să te lași să te bucuri de asta. Pe ultimul l-a învățat greu. Ani la rând, când cineva o oprea pe stradă să-i mulțumească, spunea că n-a făcut nimic. Acum spune mulțumesc.

Pe winwin.fit am adus câteva piese WIN de purtat zi de zi, inclusiv în parc, printre ele hanoracul sport WIN și șapca WIN roz.

Tu ce reguli ai păstrat din copilăria ta și la ce ai renunțat cu copiii tăi? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.