Mirela Retegan despre Gașca Zurli, școală și copiii de azi

Mirela Retegan le-a explicat odată copiilor de ce țipă mamele: când ne enervăm, sângele urcă din picioare până în cap, se umflă două vene la gât și trebuie să țipi ca să le eliberezi. Fiica ei a ascultat, a înțeles și, de atunci, înainte să-i spună ceva greu, o întreba dacă promite să se enerveze doar puțin.

Mirela e fondatoarea Gașca Zurli, cel mai mare teatru privat pentru copii din România. Înainte de Zurli a lucrat în radio și televiziune și a fost corespondent BBC. Am vrut să vorbim despre copii, dar am început cu ea, cu ce fel de copil a fost.

Ce mi-a rămas după conversația asta e o idee simplă: copiii nu țin minte orașele în care i-ai dus, țin minte după-amiezile în care ai fost cu totul acolo.

Un copil cuminte care a fugit de acasă la 19 ani

Mirela spune că a fost un copil banal, timid, sora mai mare și mai calmă, cea care avea grijă de toți copiii din jur, îi aduna și le organiza jocurile. Visul ei a fost dintotdeauna să fie educatoare. La 15 ani venea acasă tunsă aproape rasă pe o parte, cu breton lung pe cealaltă, iar la 19 ani a fugit de acasă cu primul bărbat de care s-a îndrăgostit. Părinții ei credeau că pleacă să dea admitere la facultate. Poate de aceea nu s-a mirat când fiica ei, Maia, a vrut într-o vară părul roz și în alta verde.

Despre relația cu Maia vorbește cu multă sinceritate. A trecut prin toate etapele prin care trece orice mamă, de la bucuria bebelușului la faza de „nu vreau” și la preadolescența în care copilul se uită la tine ca la o cârpă. Și tot de acolo a venit ideea care m-a urmărit după interviu.

dacă devii conștient că de fapt Copilul este cea mai bună oglindă a noastră

Mirela spune că se uită la Maia și își vede toate defectele și neliniștile, și că asta o obligă să le corecteze, pentru că nu-i poate cere fiicei ei să fie într-un fel în care ea însăși nu e. Crede că generația părinților noștri era una ipocrită: părinții erau ultimii care aflau ce făceau copiii lor. Copiii de azi trăiesc la vedere, pot fi oricând filmați sau fotografiați, așa că nu mai au nevoie să mintă.

Școala ca lacăt și cei șapte ani de acasă

Am ajuns la școală pentru că eu îi povesteam că mi-e teamă de începutul școlii. Mirela crede că programa e din altă eră și că de aici vin frustrarea profesorilor, care nu înțeleg de ce copiii nu vor să învețe, și a copiilor, care nu înțeleg de ce trebuie să învețe asta. Când a dus-o pe Maia la școală, a rugat-o pe învățătoare un singur lucru: să nu strice ce a pus ea acolo. Pentru ea, școala poate să aducă o parte de educație, dar încrederea și susținerea personalității vin de acasă.

Eu cred Și cred foarte tare că în spatele copiilor lumină sunt părinți soare

Mi-a mai povestit și cum își trata, cu umor, propriile greșeli în fața Maiei. Când nu mai știa ce să facă, îi spunea direct că a încercat tot ce știa și îi cerea ajutorul. Mama ei nu vorbea niciodată despre greșelile ei, așa că Mirela crescuse convinsă că părinții sunt perfecți și că ea, imperfectă, nu are cum să le spună ce face.

Cum a pornit Gașca Zurli

Zurli a pornit din poveștile pe care Mirela le inventa pentru Maia. La un moment dat și-a dat seama că poveștile astea merg pentru orice copil și a început să le facă publice. A pornit afacerea de la zero, singură, în anul în care s-a despărțit de tatăl Maiei și a rămas fără job. Textele, cântecele, personajele, conceptele sunt scrise de ea, uneori la trei dimineața, la laptop.

Și-a dorit să rămână independentă, ca un părinte care vine la spectacol să nu dea peste un produs pe care nu i l-ar da copilului lui. Și-a făcut un legământ: să nu promoveze nimic din ce n-ar da propriului copil. Am vorbit și despre de ce au dispărut emisiunile pentru copii de la televizor. A încercat, și-a plătit singură producții, dar televiziunile nu erau interesate, iar ea plănuia, la momentul interviului, să facă ceva online.

Zece minute dimineața

Mirela nu a stat acasă cu fiica ei. A alăptat în radio și, la trei zile după naștere, a ținut o ședință de redacție în spital. Dar timpul pe care îl petrec împreună, dimineața și seara, e timp conștient. Au scris pe frigider ce fac dimineața, în ordine, iar Maia bifa. Și în fiecare dimineață îi pregătește micul dejun cu o surpriză, o floare sau un desen, pe care Maia o găsește când ridică capacul. Îi ia zece minute.

Cel mai mult m-a atins un răspuns al Maiei. Mirela a întrebat-o care sunt cele mai importante trei lucruri pe care le-au făcut împreună, după ce fuseseră în Laponia, în Canada și prin toată Europa. Maia a ales un drum la Cluj în care au cântat muzică românească, o săptămână doar ele două în Vamă și o după-amiază în centrul vechi, la sushi, în care mama ei nu s-a uitat deloc la telefon.

Despre ce spun copiii când îi întrebi serios am mai vorbit cu Ema, Roa, Radu și Tudor, de 1 iunie, și găsești conversația aici.

Pe winwin.fit am adus hanoracul Sport WIN, o piesă comodă pentru zilele lungi cu copiii, și șapca WIN roz, pentru plimbările la soare.

Tu ce ții minte din copilăria ta: locurile în care ai fost sau momentele în care părinții tăi au fost cu totul acolo? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.