Gabriela Voicu Secărea despre bijuterii și cum le îngrijim

Alegem bijuteriile repede și ne gândim prea puțin la ce facem cu ele după aceea. De asta am vrut să stau de vorbă cu Gabriela Voicu Secărea, care a creat atelierul Iuka Diamonds și care repară, curăță și reface zilnic bijuterii din aur și argint, de la inele și lănțișoare până la verighete.

Drumul ei nu a pornit de la bijuterii. Părinții ei sunt medici și au împins-o spre real, așa că a făcut ASE-ul, cu specializare în turism, și un master în același domeniu. S-a trezit apoi la un birou, făcând rezervări pentru alții care călătoreau. După doi ani a plecat, și-a luat un an sabatic la casa bunicilor din Craiova și, din banii strânși ca copywriter, a ajuns în India, unde s-a îndrăgostit de pietrele prețioase.

Am ieșit din conversația asta cu o listă de lucruri pe care nu le știam despre bijuteriile pe care le purtăm în fiecare zi.

De la bijuteria contemporană la fine jewelry

După India, Gabriela a văzut în Thailanda o hală plină de mese de bijutier, iar în Barcelona a cunoscut o doamnă care făcea brățări din sârmă croșetată și care a învățat-o, prin corespondență, să lucreze cu fir de aur. Înapoi în țară a făcut cursuri tehnice, ca să înțeleagă cum se sudează și cum se montează o piatră, apoi a plecat la Florența, la o școală de bijuterie contemporană, ca să învețe cum se construiește o colecție.

Am recunoscut în interviu că eu n-am înțeles niciodată bijuteria contemporană. Gabriela mi-a explicat că, din partea creatorului, e mai iertătoare: nu cere colțuri perfecte și nici pietre țintuite impecabil, poate combina aurul cu cartonul și, mai presus de orice, spune o poveste. Bijuteria clasică cere atenție la fiecare detaliu. A lucrat câțiva ani la o masă închiriată, apoi și-a deschis atelierul, iar în 2017 a luat finanțare prin Startup Nation și a investit în scule. Așa au ajuns să fie furnizori și să facă reparații pentru alte case de bijuterii, din țară și din străinătate, iar abia apoi să creeze și să vândă piesele lor.

Am vorbit și despre ce ar trebui să existe în cutia de bijuterii a unei femei. Pentru birou, Gabriela s-ar gândi la un set minimalist: cercei mici pe lob, un pandantiv fin din aur. Pentru o ieșire relaxată, un colier fantezie, iar clasicul colier de perle nu ar trebui să lipsească niciodată. Pentru degete scurte recomandă inele subțiri și minimaliste; cine are degete lungi poate purta aproape orice, inclusiv inele statement. Și un detaliu tehnic pe care nu-l știam: un cercel de peste 6 grame începe deja să deranjeze urechea.

De ce au nevoie bijuteriile de servisare

Partea care m-a interesat cel mai mult a fost îngrijirea. O brățară tenis e făcută din multe balamale care se freacă între ele și se subțiază în timp, așa că Gabriela recomandă ca bijuteriile purtate des, inclusiv verigheta și inelul de logodnă, să ajungă cam o dată pe an la bijutier.

ca pentru o mașină sau ca pentru haine au și ele nevoie de servisare anuală

Sub inelul de logodnă se adună particule de săpun, cremă și piele moartă care mătuiesc piatra, iar la atelier piesa e șlefuită și curățată cu ultrasunete. Clorul din piscine e un mare dușman al aurului alb și poate roade gheruțele care țin piatra. Parfumurile, spray-urile, cremele și detergenții strică și ei bijuteriile, iar substanțele cu sulf, chiar și ouăle, pot înnegri piesele care conțin argint. Eu am obiceiul să-mi scot toate bijuteriile când ajung acasă, iar Gabriela a spus că e exact ce încearcă să le explice și clienților.

Am întrebat-o și de două mituri. Verigheta și inelul de logodnă se pot purta împreună pe același deget; dacă unul e din platină și celălalt din aur de 18 carate, aurul, mai moale, se va zgâria puțin în timp. Cât despre pasta de dinți și bicarbonat, Gabriela nu ar merge pe varianta asta. Bicarbonatul îi mai redă argintului înnegrit o parte din strălucire, dar zgârieturile de la purtare le scoate tot bijutierul, prin șlefuire.

Aur roz, platină și bijuterii de lăsat moștenire

Mi-a explicat de unde vine aurul roz: orice aur pornește de la aurul pur, galben, de 24 de carate, iar culoarea roz vine din aliajul cu cupru. Nu e mai scump din cauza materialului, ci pentru că e la modă. Platina rezistă mai bine în timp ca nuanță, dar românii sunt obișnuiți cu aurul, care se și prelucrează mai ușor. Eu am pornit pe aur alb și verighetă din platină, dar recunosc că a început să-mi placă aurul galben.

Gabriela vede tot mai mulți clienți care vor bijuterii de lăsat moștenire, făcute o singură dată și pe gustul lor. La atelier au gravat pe o pereche de verighete o felie de pizza, pentru că acolo se cunoscuseră cei doi, au avut cupluri care și-au făcut singure verighetele și femei care și-au topit verighetele după o despărțire ca să facă din ele altceva. M-a ajutat și pe mine să salvez o brățară ruptă și să refac un inel dintr-o perlă pierdută. Despre bijuteriile fine am mai vorbit cu Narcisa Pheres, iar despre bijuteria de autor cu Andreea Mogoșanu.

La final am întrebat-o ce n-ar trebui să spună o femeie despre ea niciodată.

noi suntem cele care ar trebui să ne dăm notele să ne dăm curajul și să ne umflăm pânzele

Pentru Gabriela, succesul înseamnă echilibru între familie și prieteni, autocunoaștere și carieră. Tot ea mi-a spus că dansează tango de peste zece ani și că acolo se deconectează de partea de business.

Pe winwin.fit am adus elasticul de păr WIN din mătase și rochia WIN Charlotte, două piese de purtat zi de zi.

Tu ce bijuterie ai păstra pentru cineva drag? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.