Ioana Dumitrache despre blogul de beauty, sală și curaj

Cu o lună înainte să stăm de vorbă, Ioana Dumitrache și-a făcut din nou părul roz, după ce a văzut la salon un videoclip cu Shakira. Mama ei a sunat-o, foarte serioasă, să-i spună că „ăla nu e rozul tău”. Ioana mai fusese roz, doar că pe atunci un roz mai fucsia.

În 2017, când am stat de vorbă, Ioana avea blogul ei de beauty din 2012 și era make-up artist. Am vorbit mai ales despre rubrica în care și-a povestit în public schimbarea prin sport și mâncare, cu tot cu comentariile urâte. Și despre un cuvânt de care i-a fost frică.

De la un blog făcut în joacă la școala de machiaj de la Londra

Pasiunea pentru machiaj vine de acasă: mama ei e o femeie cochetă, iar Ioana îi fura, de mică, rujul și parfumurile. În ianuarie 2011 și-a deschis un blog cu prietena ei cea mai bună, care făcuse școala de machiaj și exersa pe ea tot ce învăța. Era mai mult o joacă, dar chiar în anul ăla Ioana și-a dat seama că asta vrea să facă toată viața. Din 2012 a avut blogul ei, pe numele ei, iar între timp a făcut cursuri, masterclass-uri și o școală de machiaj la Londra, pe care o descrie drept una grea.

La momentul interviului se filma și își edita singură clipurile, lucra la ședințe foto și ținea workshopuri. Primea multe cereri de la oameni care voiau să învețe machiaj de la ea, față în față. Se gândea să iasă mai mult în offline.

De ce și-a făcut schimbarea în public

Rubrica despre stilul de viață sănătos i-a adus, spune ea, o comunitate mult mai mare și, cu un an înainte de interviu, un premiu într-o secțiune nouă. A făcut totul public ca să-și asume un angajament în fața tuturor și pentru că ea însăși se inspira din povești de felul ăsta pe Instagram. Și mai era ceva.

Știam că nu pot să apar după doi ani mai slabă și să zic, a, mi s-a întâmplat.

Primul pas a fost o colaborare cu un brand de haine pe care îl refuzase aproape un an, pentru că nu voia să se expună așa. Când a postat pozele, era terifiată, aproape plângea. În 2015 au ajuns organic la 100.000 de oameni. Au venit și comentarii urâte, că promovează un stil de viață nesănătos sau că le spune oamenilor că e în regulă să fie supraponderali. Îi era teamă să nu-și piardă curajul, dar și-a zis „hai, o mai fac o dată”.

Mie mi-a plăcut cel mai mult că a ales sportul și mâncarea sănătoasă, nu operația. Ioana spune că a ales varianta lentă și mai grea, dar nu condamnă pe nimeni. Despre reacțiile care vin după ce îți arăți corpul pe internet am vorbit, la finalul aceluiași an, cu Patricia Luiza Blaj, aici.

Prima zi la sală și un antrenor care nu i-a plăcut la început

În ziua în care a hotărât să schimbe ceva a început să mănânce mai multe legume, n-a mai băut sucuri și a evitat prăjelile. I-a fost extrem de greu. După două săptămâni a cunoscut un antrenor care, la prima cafea, nu i-a plăcut: vorbea foarte serios și îi spunea cât de greu o să fie.

Nu avea haine de sport, doar niște pantofi sport primiți cadou, pantaloni găsiți prin casă și un tricou negru, larg, ca să nu se vadă nimic. După douăzeci de minute în care credea că se antrenează, antrenorul i-a spus că au terminat încălzirea și pot să înceapă. Nu voia să se plângă, deși simțea că leșină. A rezistat și, mai important, s-a întors.

La momentul interviului, antrenorul o cântărea înainte de fiecare vacanță și, pentru fiecare 100 de grame în plus, îi dădea o oră de cardio. În primul an, de teamă, Ioana s-a întors după vreo zece zile în Grecia cu 900 de grame mai puțin. Sorina Fredholm, care n-a făcut sport până la 24 de ani, mi-a povestit și ea cum a ajuns în sală, aici.

Un diagnostic pus târziu și ziua în care n-a mai putut să se miște

Ioana a fost un copil activ, cu balet de la șapte ani și apoi dans. N-a fost primită în echipa de baschet a școlii, pentru că era mică și plinuță, și a ajuns la handbal, unde o avea în echipă, mi-a spus, pe Cristina Neagu. A renunțat după un an și ceva și, fără sport și cu snacksuri la școală, a început să se rotunjească. La început s-a crezut că are o problemă cu tiroida. Abia pe la finalul liceului un medic endocrinolog i-a pus diagnosticul corect. I-a spus că tratamentul o să-i întrețină kilogramele în plus, așa că va trebui să încerce să slăbească prin sport și alimentație.

Semnalul de alarmă a venit însă din altă parte. Cu ani în urmă căzuse pe o bară de metal la karting și nu mersese la control. Cu kilogramele adunate în timp, a făcut o criză și a rămas imobilizată la pat. Asta s-a întâmplat în ianuarie. A început abia în iunie, pentru că nu era pregătită și nici nu știa cum.

Cuvântul de care i-a fost frică

Ioana crede că expresia „cine mă place, mă place așa cum sunt” e corectă, pentru că nu e treaba altcuiva ce se întâmplă cu ea. Totuși, i-ar fi plăcut ca, la un moment dat, cineva apropiat să o întrebe, cu delicatețe, ce se întâmplă, deși nu știe dacă ar fi luat-o bine. Și ea s-a temut cândva de privirile de la sală, dar ajunsese să nu-i mai pese. Când antrenorul ei a fost plecat, s-a antrenat singură la altă sală, iar antrenorii de acolo l-au sunat să-i spună, ironic, ce figuri își dă eleva lui. Tocmai oamenii care, spune ea, ar trebui să te ajute. Celor care sunt acum unde era ea atunci, Ioana le spune să ceară ajutor și să aibă curaj.

Înainte o afectau la fel de mult un „ce frumoasă ești” și un „ce grasă ești” aruncate de cei care treceau pe lângă ea. Îi era atât de frică de cuvântul gras încât ar fi preferat să-i spună cineva că e proastă.

Chiar la un moment dat am stat în oglindă și mi-am zis-o și mi-am zis-o până și-a pierdut semnificația aia puternică pe care a căpătat-o, probabil în copilărie.

Ce n-ar trebui să spună o femeie despre ea niciodată? Că nu e frumoasă sau că nu e perfectă, mi-a răspuns. Despre succes spune că e fericită și mulțumită de ce a creat: „din nimic am creat ceva frumos”.

Pe winwin.fit am adus colanții lungi WIN Prince, albaștri, din țesătură elastică în patru direcții, și șapca WIN roz, din bumbac.

Ție de ce cuvânt ți-a fost frică cel mai mult? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Alte conversații ca asta găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.