Noemi Meilman despre armată, PR, Tabu și moda românească

Până la 30 de ani, Noemi Meilman a emigrat, a făcut armata, a terminat Dreptul la București și a lucrat patru ani la o ambasadă. Abia apoi a intrat în publicitate, pe un salariu mai mic, pentru că voia să învețe ceva nou. Când mi-a povestit, am oprit-o și i-am spus că viața ei e de carte.

Descrierea clipului o prezintă ca jurnalist, om de marketing, fashion PR, profesor la Naked PR și blogger, cu blogul Plăcerile lui Noe. Am vrut să aflu cum ajungi la toate astea pornind de la un copil plinuț din Câmpina care mânca pe la toți vecinii.

Câmpina, 1989 și doi ani de armată

Noemi spune că a fost un copil simpatic și grasă, cu cinci rânduri de burtici pe care le număra seara, încântată. Când părinții au oprit prăjiturile în casă, ea a mers pe la vecini, a întrebat politicos ce au gătit și s-a întors acasă spunând că n-a mâncat nimic. O numește, râzând, prima ei acțiune de PR.

Tatăl ei a murit brusc când ea avea aproape 15 ani, iar de atunci ea și mama ei sunt foarte apropiate. Pe 25 iulie 1989 au emigrat în Israel, cu un fox terrier astmatic și trei pisici. A patra n-a vrut să intre în cușcă și a rămas acasă, hrănită de vecini, cu bani trimiși de ele, până la bătrânețe. Acolo a terminat liceul și a făcut armata un an și zece luni, pentru că în Israel o fac și fetele. A terminat-o ca sergent, făcând zilnic naveta trei ore, și spune că așa a învățat limba și mai bine.

De la ambasadă la publicitate, pe un salariu mai mic

La două săptămâni după armată a venit în România, cu o bursă de la Fundația Culturală Română, și a ales Dreptul, pentru că voia să fie procuror și vocea dreptății. Mama i-a spus clar că nu o poate ține și cu distracții, așa că a trebuit să se descurce. A dat un test pentru un job la securitatea El Al și a picat. Când ieșea pe poarta ambasadei, consulul a întrebat-o dacă vorbește românește și i-a propus să lucreze acolo.

După patru ani, cu un fost soț care nu voia să se mute în Israel, a ales altceva: publicitatea, la Saatchi & Saatchi, pe un post de PR supervisor, fără să fi făcut PR vreodată. Știa că o să câștige mai puțin și și-a asumat asta. Apoi a ajuns la Tabu, printr-o poveste care începuse cu un e-mail de la Cristina Bazavan și s-a încheiat cu o propunere venită exact în ziua în care Noemi se gândea să-și dea demisia. Perioada aceea o numește cea mai frumoasă din viața ei, profesional vorbind, într-un timp în care printul era rege.

Despre PR spune că ai nevoie de bun-simț, să fii un om plăcut și să nu te iei prea în serios. Nu poți arde etapele. La început a făcut confirmări și monitorizări, iar comunicatele ei nu au depășit niciodată o pagină. Despre fashion PR și culisele modei am vorbit mai pe larg și cu Adriana Matei, aici.

Moda românească se vede în stradă

Noemi lucra pe atunci mult cu branduri românești și le dădea designerilor un sfat simplu: să știe pentru cine creează și să iasă în stradă, la metrou, în autobuz, în cafenele și în mall-uri. A vorbit fără menajamente și despre cei care scot peste noapte o linie de tricouri și se numesc designeri. Dacă nu te pricepi, angajează pe cineva care știe, pentru că sunt mulți tineri talentați care ar fi bucuroși să lucreze cu un buget pentru o colecție. Crede că perioada de criză ne-a făcut mai atenți la cumpărături.

Și pledez pentru mai puțin și bun decât mult și prost.

Piesa de care nu s-ar despărți niciodată e un kimono din anii '30, primit de mama ei la nuntă de la o rudă a tatălui, care îl primise și ea, la rândul ei, la nuntă. Iar în vacanțe nu pleacă fără o cămașă albă, largă, pe care o asortează la orice.

O bucată din muncă trebuie dată înapoi

Proiectul ei preferat de atunci aduna oameni care citesc, designeri români și coperți de carte reinterpretate, iar banii strânși mergeau integral la adăposturi pentru câini. A ales câinii și bătrânii pentru că, spune ea, pentru ei se face cel mai puțin.

cred că orice ai face, o bucată din munca ta trebuie să fie for free. Trebuie să dai ceva, nu poți numai să primești

Despre online crede că trebuie să trăiască împreună cu printul, iar printul de calitate o să reziste. Ce vrea să se facă când va fi mare: să ajute cât mai mulți oameni. Iar ce n-ar trebui să spună o femeie despre ea niciodată: că e bătrână. Despre print, blogging și stil personal am vorbit și cu Vicki Nicola, aici.

Pe winwin.fit am adus rochia WIN Charlotte, o piesă între sport și oraș, și Hanoracul Sport WIN, de purtat zi de zi.

Tu ce piesă din garderobă n-ai da nimănui, nici dacă ți-ar cere-o frumos? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube.