Andreea Vasile despre 3 zile în Septembrie și rolul fără pauză

Pe Andreea Vasile am mai avut-o invitată acum vreo opt ani. Între timp a devenit mamă, a filmat un sezon întreg din Umbre fiind însărcinată și a jucat într-un film care se desfășoară într-un singur cadru de 65 de minute, fără nicio tăietură. Filmul se numește 3 zile în Septembrie, e regizat de Tudor Giurgiu, soțul ei, și a intrat în cinematografe pe 18 septembrie.

Am vrut conversația asta pentru că nu reușeam să-mi imaginez cum arată, din interior, o oră de film jucată fără oprire. Bianca, personajul Andreei, e o mireasă care află chiar în noaptea petrecerii că viitorul soț a avut ceva cu o altă femeie. Trece prin uimire, plâns, furie, dorință de răzbunare și, până la urmă, acceptare, fără să se poată ascunde nicio secundă de cameră.

Ce mi-a rămas după interviu nu ține doar de film. Am vorbit despre femeile care nu renunță la meseria lor după ce devin mame, despre de ce ne plac atât de mult personajele negative și despre o bunică ce și-a purtat rochiile bune abia la final.

Cum joci 65 de minute fără să ai unde să te ascunzi

Filmul are trei cadre: două scurte, de câte cinci minute, la început și la final, și unul lung, de 65 de minute, care e de fapt tot filmul. Fără montaj. Andreea traversează pe jos stațiunea Eforie, pe tocuri, prin vânt și un început de ploaie, aleargă, dansează și se întoarce, la final, exact în locul de unde a plecat.

Totul a pornit dintr-o invitație la o tabără creativă de o săptămână. Un film nu se face într-o săptămână, așa că Mihai Chirilov, directorul artistic al TIFF, le-a propus să-l filmeze dintr-o singură bucată. Tudor Giurgiu le-a spus actorilor un singur lucru la început: „Orice se întâmplă, sunt singurul care dă stop.” Și s-au întâmplat destule. La un moment dat, din casa care trebuia să fie nelocuită au ieșit câțiva oameni cu chef, iar Andreea i-a trimis politicos la cârciumă, fără să iasă din scenă.

Cel mai greu, spune ea, a fost că nu ai unde să te ascunzi. Într-un film obișnuit, montajul scoate momentele în care nu se întâmplă nimic. Aici n-a vrut să-și împartă rolul pe etape, furie de aici până aici, rușine de aici până aici, pentru că în viață o stare o contaminează pe cealaltă. Iar dacă la minutul 59 o mașină sau un actor nu intra exact unde trebuia, se lua totul de la capăt. Au repetat două săptămâni în București, cel mai mult o secvență de vreo 15 minute în care 20 de actori se ceartă în același timp.

obstacolele pe care ni le punem în cap sau fricile noastre despre ce o să se întâmple sunt de foarte puține ori obstacolele reale pe care le întâmpinăm.

De ce ne plac personajele negative

Eu o știu pe Andreea din roluri aprige, așa că am întrebat-o dacă și-ar dori ceva mai blând. A râs și mi-a spus că în facultate voia să joace Nina din Pescărușul și primea numai Arkadine. A fost chemată odată la un casting de voce pentru Albă ca Zăpada, s-a pregătit de dimineață, și i s-a spus că, cu vocea ei, rolul e al vrăjitoarei. Își dorește în continuare să joace o ingenuă, chiar și la 80 de ani.

Despre rolurile negative are o teorie pe care o împărtășesc și eu. Nu o interesează un personaj care e doar rău. Caută vulnerabilitățile, îndoielile, carisma, motivul pentru care publicul ajunge să țină cu personajul care face lucruri groaznice.

nu cred că există oameni buni și oameni răi. Cred că există contexte care ne fac să fim buni sau răi

Am vorbit și despre cât de bine îi merge acum filmului românesc, de la premiile mari de festival până la filmele care umplu sălile. Andreea crede că o industrie sănătoasă le are pe amândouă. Despre filmul comercial și despre cum îl privesc actorii am vorbit mai pe larg cu Ada Galeș, aici.

Meseria de actor se antrenează, ca sportul

Andreea a făcut sport de performanță și de acolo i-a rămas disciplina. La un moment dat s-a întrebat ce face ea, în fiecare zi, pentru meseria ei, așa cum un muzician exersează la instrument și un sportiv se antrenează. Lucrează la limbile străine, are grijă la ce mănâncă și face mult sport. Chiar și așa, la prima dublă a rămas fără suflu după cinci minute de alergat, și-a dat seama că nu respira corect și a corectat a doua zi. Victoria Răileanu spunea același lucru, că un actor are nevoie mereu de exercițiu, și am scris despre asta aici.

M-a interesat și ce mănâncă. Ouă, sardine, avocado, brânză cottage, carne cam o dată la două zile și, spune ea, deloc zahăr, de când a ascultat un podcast cu Novak Djokovic despre cum și-a schimbat alimentația. Încearcă să-și ia zilnic gramele de proteină din mâncare, iar batonul proteic pe care i l-am oferit l-a refuzat. Eu fac la fel cu mâncarea adevărată, doar că în zilele aglomerate îmi completez proteina cu proteina fără aromă de la Chief, pe care o pun în iaurt sau în smoothie, tocmai pentru că nu are nimic adăugat.

Ce n-ar trebui să spună o femeie despre ea

Andreea a filmat însărcinată în trei luni, cu fetele de la costume inventând soluții ca să nu se vadă. Când fiul ei, Alex, avea două luni și jumătate, pleca la 3:30 dimineața ca să ajungă la 6:00 pe un platou de lângă Brașov și se ducea între duble să pompeze lapte. Nu i s-a părut nimic complicat, pentru că știa pentru cine o face. Crede că poți să te deconectezi de la meserie trei sau șase luni, cât are fiecare nevoie, dar nu pe termen lung.

Când am întrebat-o ce n-ar trebui să spună o femeie despre ea niciodată, s-a gândit la o generație întreagă care spunea „m-am sacrificat pentru voi”. Nu crede că o femeie ar trebui să se piardă pe ea ca să-i salveze pe ceilalți. Pentru Andreea, succesul înseamnă acum continuitate și viața pe care o construiești în zilele care par nesemnificative, nu doar în cele cinci momente mari. Mi-a povestit despre bunica ei, care își păstra mereu hainele bune pentru un eveniment și care, cu o lună înainte să moară, și-a purtat toate rochiile pe care nu le mai purtase de ani de zile.

Tu pentru ce îți păstrezi rochia bună? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.