Cristina Mazilu despre food blogging, gătit și restaurante

Prima masă pe care a gătit-o Cristina Mazilu pentru prietenii ei a fost, cum spune chiar ea, un dezastru. Pui la cuptor, penne arrabbiata, bruschete cu roșii și un salam de biscuiți cu atât de mult rom încât, zice ea, era mai degrabă un parizer de biscuiți. Prietenii au apreciat intenția. Ei i-a plăcut atât de mult cum se adună oamenii în jurul mesei, încât a vrut să repete.

Am stat de vorbă în primăvara lui 2016, în studioul ei, un spațiu pe care nu-l poți numi nici birou, nici bucătărie, pentru că e amândouă. Cristina a fost jurnalist la Mediafax, pe cultură, media și divertisment, a făcut radio, a fost aproximativ șase ani redactor-șef la Good Food România și ținea de vreo șapte ani un blog culinar.

Eu în bucătărie nu excelez, i-am și spus-o atunci. Tocmai de aceea am vrut să aflu cum ajungi de la cineva care nu gătește deloc la cineva care trăiește din asta.

De la galerii de artă la cratiță

În liceu, Cristina știa că va fi jurnalist. A făcut doi ani de radio, apoi Jurnalismul, iar din anul doi s-a angajat la Mediafax, unde a scris cinci ani despre muzică, institute culturale, muzee și galerii. Mâncarea îi plăcea, mergea la restaurante și căuta ce mănâncă alții când călătorea, dar nu gătea. Se întâmpla o dată pe an și ieșea prost.

După cina aceea cu prietenii, a pornit ca o locomotivă. Spune că nu are ritm mediu: ori e dezinteresată, ori foarte interesată. A început să citească, să gătească, să testeze rețete pe prieteni, iar lucrurile au crescut ca un bulgăre de zăpadă. La un an după ce a deschis blogul a primit oferta de redactor-șef la Good Food. Blogul l-a văzut multă vreme ca pe un proiect de suflet, nu ca pe o afacere. S-a prins foarte târziu că e și ceva din care poți trăi.

Când i-am spus că a adus ceva nou în felul în care se explicau rețetele, n-a vrut să-și asume meritul. A spus doar că era o puștoaică fără talent, fără cunoștințe și fără background, dar cu foarte mult entuziasm.

Și poate asta a fost, dacă am avut ceva, am avut entuziasm.

Despre mâncarea care adună oamenii la masă am vorbit și cu Miruna Lică, Foodiva, aici, iar despre drumul de la pasiune la blog și la televiziune, cu Mihaela Sava, aici.

Ce le lipsește restaurantelor

Cristina recunoaște că, de când a învățat atât despre mâncare, i s-a cam stricat plăcerea de a ieși în oraș.

Cu cât am învățat mai mult despre mâncare, cu atât mi-a stricat mai tare experiența ieșitului în oraș.

Citește un meniu și își imaginează deja ce nu e făcut cum trebuie. Nimeni de la masă nu o întreabă, dar se apucă singură să explice că ceva ar fi putut fi mai roz sau că o crustă trebuia să fie crocantă. Din cauza experiențelor proaste ajunge să revină la aceleași câteva locuri. Ce le-ar prinde bine restaurantelor, crede ea, e constanța: să găsești același fel de mâncare făcut la fel de bine de fiecare dată.

Totuși, vede lucrurile în creștere. Bucătarii nu aveau niciun fel de vizibilitate, iar gătitul era privit ca o corvoadă de casă. Show-urile culinare de după 2011, indiferent de calitatea lor, au deschis o ușă spre ce se întâmplă în industrie. Oamenii au devenit mai curioși, încearcă lucruri noi când călătoresc și, odată cu pretențiile lor, crește și nivelul restaurantelor.

Morcovii de pe tocător și o intersecție

Studioul ei era la cinci secunde de plită și între două piețe, Gemeni și Obor, așa că ziua de lucru se amesteca firesc cu gătitul. Gătește mai mult sărat decât dulce și îi place să împartă mesele cu cineva. Ce mâncase înainte să înceapă interviul? Niște ardei Padrón prăjiți puțin în ulei de măsline, cu fulgi de sare deasupra. Atât.

Are și câteva ciudățenii pe care le recunoaște râzând. Nu suportă să audă oameni mestecând, ceea ce e complicat pentru cineva care lucrează cu mâncare. Și nu suportă să-i ia cineva morcovii de pe tocător cât gătește: mâncarea o primești când e gata.

La momentul interviului, Cristina se simțea ca la o intersecție. Avea multe planuri, dar voia să aleagă câteva și să le facă bine, fără să se împartă în prea multe direcții. Succesul, pentru ea, era să se bucure de ce face și să-i rămână bani de un bilet de avion.

Pe winwin.fit am adus proteina vegană Sunwarrior fără aromă, care merge amestecată și în rețete, și un shaker de 400 ml de la Women's Best.

Tu ce ai gătit prima dată pentru prieteni și cum a ieșit? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube.