Maria Banu despre osteopatie, coloană și durerile emoționale

Înainte să o invit pe Maria Banu în podcast, am trecut prin mâinile ei. Am ajuns la ea pentru niște dureri mai degrabă fizice și abia după aceea ne-am dat seama că, undeva în spate, aveau alt punct de plecare. Maria a fost primul osteopat la care am mers. Am descoperit-o prin echipa de la Optimize Body Center, unde lucrează, și până atunci credeam că osteopatia e pentru cineva care a avut un accident grav.

Maria este osteopat și fiziokinetoterapeut. E licențiată în fizio-kinetoterapie, iar la momentul interviului urma un curs la Institutul Român de Osteopatie din București. A făcut cursuri de drenaj limfatic manual, manipulări viscerale, terapie cranio-sacrală și tratament osteopatic fascial și are experiență atât cu adulți, cât și cu copii, inclusiv cu copii cu nevoi speciale.

Am vrut conversația asta ca să înțelegem ce face, de fapt, un osteopat. Am vorbit despre coloană, despre copii și încălțările lor, despre sarcină și menopauză, despre fracturile care nu se recuperează până la capăt și despre durerile care pornesc din ce ducem în noi.

A știut de la 12 ani ce vrea să facă

Maria a făcut sport de performanță, iar la 12 ani, la o vizită la medicul sportiv, a aflat că are scolioză. A ajuns apoi la un osteopat și, când s-a așezat pe masa lui, și-a spus că asta vrea să facă. Scolioza ei avea o curbură de 26 de grade, iar după tratamentul osteopatic a ajuns la 15. O ține sub control cu exerciții regulate, pentru că o musculatură a spatelui bine dezvoltată susține coloana. Același lucru le recomandă și pacienților care vin cu scolioze sau cu dureri de spate.

A crescut în Mizil și a venit în București în 2018, la Facultatea de Kinetoterapie. Nu are pe nimeni în familie din zona medicală, iar tatăl ei și-ar fi dorit să se facă inginer constructor. Ea se descrie ca o umanistă convinsă.

Osteopatia, mi-a explicat, este o medicină manuală, o terapie holistică ce începe și se termină cu anatomia. Și ține să facă o distincție pe care o repetă de mai multe ori în interviu:

osteopatia nu tratează boli ea tratează disfuncții noi putem ameliora simptomele

Tocurile înalte, statul mult la birou, ghiozdanul purtat pe un singur umăr sau geanta pe care o ducem mereu pe aceeași parte agravează, spune ea, o disfuncție care există deja. De aceea crede că problemele trebuie luate din fașă și că ar trebui să avem grijă de corp așa cum mergem și la stomatolog.

Copiii, încălțările și mișcarea

Maria vede mulți copii cu probleme încă de la primii pași. Un adult simte și spune când îl doare ceva, un copil care abia învață să meargă nu poate, așa că părintele trebuie să fie atent. Încălțămintea contează mult: talpă flexibilă, loc destul pentru degete, iar cel mai bine e ca cel mic să stea cât mai mult desculț. Scolioza, cifoza și hiperlordoza nu sunt boli, spune ea, ci deformări ale coloanei care se pot lucra foarte bine cât copilul e în creștere. Mulți părinți îi aduc copiii pentru că au observat ceva la postura lor și de cele mai multe ori au dreptate.

Iar sfatul ei cel mai insistent a fost mișcarea. Orice copil trebuie să facă mișcare, fie că e sport, atletism, bicicletă, trotinetă sau pur și simplu joaca afară, cu murdărit și sărit prin bălți cu tot.

Am vorbit și despre sarcină. Maria spune că osteopatia se poate face și în timpul sarcinii și că ajută la durerile lombare și de bazin, când se schimbă centrul de greutate. Eu am avut după sarcină dureri lombare foarte mari, care au durat. După naștere, explică ea, se schimbă inclusiv poziția organelor, care au nevoie de timp să se reașeze. Maria a pomenit și premenopauza și menopauza, cu insomniile și migrenele care vin la pachet. Despre perioada asta am vorbit mai pe larg cu Claudia Buneci, aici, și cu medicul ginecolog Ioana Drăgan, aici.

De ce nu ne oprim la 90% după o fractură

Eu am avut de trei ori fracturi la mâini și picioare, așa că știu cum e să simți un loc ca fiind altfel chiar după ce, clinic, s-a recuperat complet. Maria explică asta prin faptul că, după un traumatism, creierul dă, cum spune ea, shutdown zonei care a durut, iar kinetoterapia și osteopatia lucrează împreună ca locul acela să fie din nou integrat. Sfatul ei e să nu te oprești la 90%, pentru că restul de 10% îți poate aduce, în timp, alte dezechilibre. Mulți renunță când nu îi mai doare, dar asta nu înseamnă că procesul s-a terminat.

corpul tău este făcut să funcționeze asta trebuie să înțelegem cu toții corpul tău este făcut să funcționeze și are și puterea de a se autovindeca

Scopul ei, spune, nu e să ai nevoie de osteopat toată viața. Același lucru îl spune și despre cicatrici: țesutul trebuie să rămână mobil, iar pacienții ei învață să și-l lucreze singuri, acasă.

Despre trosnitul gâtului a fost foarte clară: nu singur, pentru că riști să pui vertebrele într-o poziție greșită. Zgomotele articulare de când ne întindem sunt altceva și, cât timp nu doare, nu sunt o problemă. Dacă apare durerea, e cazul să mergi la un specialist. Am vorbit și despre piciorul mai lung și cel mai scurt, care nu e un mit. Și eu am avut această diferență și mi-am dat seama de ea la croitor, când trebuia să scurtez un pantalon, iar Maria mi-a confirmat-o. Ea o pune pe seama tensiunilor de la nivelul bazinului, iar statul picior peste picior e unul dintre obiceiurile pe care le-a pomenit.

Când durerea pornește din ce ducem în noi

Partea care m-a surprins cel mai mult a fost cea despre somatizări. Maria mi-a povestit despre un pacient venit cu dureri foarte mari în zona sternului. Din discuție a aflat că, în urmă cu un an, își pierduse mama, apoi tatăl, iar firma lui dăduse faliment. Cel mai mic copil pe care l-a avut în cabinet cu dureri de acest fel avea șapte ani și mult stres la școală. Bruxismul îl leagă tot de stres, uneori și de tensiunea de la aparatul ortodontic.

De aceea crede că ședințele de osteopatie și psihoterapia merg împreună. A trecut și ea prin asta la începutul practicii, când s-a implicat atât de mult în povestea unei paciente încât a rămas ea cu arsurile de stomac. A lucrat apoi la ea prin psihoterapie și a învățat cum să se descarce.

Se antrenează de trei-patru ori pe săptămână, ca să se simtă bine, nu pentru un obiectiv anume. În weekend merge în pădure, desculță, cu prietenul ei. Mie mi-a spus să nu mai ridic atâtea greutăți, iar femeilor le-a cerut să nu mai ridice atât de mult la hip thrust. Eu am simțit durerea câteva zile, apoi a trecut. La întrebarea ce nu ar trebui să spună o femeie despre ea niciodată, Maria a răspuns: că nu e destul de bună.

Pe winwin.fit am adus colanții lungi WIN Prince și bustiera scurtă WIN Prince, pentru antrenament.

Tu ai fost vreodată la un osteopat? Mi-ar plăcea să-mi scrii ce te-a dus acolo și ce ai aflat despre corpul tău. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.