Mergi la conținut

Coș de cumpărături

Coșul tău este gol

Ioana Ionescu, de la Yvy Bags, în interviul cu Lorena Buhnici despre genți din piele și fabrica familiei

Articol: Ioana Ionescu, Yvy Bags, despre genți și fabrica părinților

Podcast

Ioana Ionescu, Yvy Bags, despre genți și fabrica părinților

În 1969, părinții Ioanei Ionescu și-au luat certificatele de meșteri. Nu făceau genți, ci serviete de damă și bărbătești și truse speciale pentru poliție, pompieri și armată, inclusiv truse de criminalistică. Cam cu un an înainte de interviu, Ioana a văzut la cineva o trusă făcută de tatăl ei cu zeci de ani în urmă, încă folosită.

Ea n-a pornit spre afacerea familiei. Mama îi spunea de mică că producția e grea, că stai de dimineață până noaptea și nu prea ai weekenduri. Prima mea întrebare, când am stat de vorbă în 2017, a fost cum a ajuns de la economie și stomatologie la marochinărie. Am vorbit apoi despre primele genți, despre un premiu luat la Milano dintr-un stand mic și despre meșterii care se găsesc tot mai greu.

De la tehnică dentară la fabrica părinților

La liceu, Ioana s-a pregătit ani de zile pentru ASE, ca toți colegii ei. Când i-a povestit tatălui că fusese cu sora ei, studentă la stomatologie, și că i se păruse interesant, el i-a spus că nu o vede lucrând într-o bancă și că i s-ar potrivi mai bine stomatologia, ca surorii ei. A făcut doi ani de tehnică dentară și și-a dat seama că nu i se potrivește deloc: la orele de anatomie, profesorul o trimitea afară să ia o gură de aer, pentru că era albă ca varul. A încercat apoi turismul, pentru că îi plăcea să călătorească.

Părinții ei, spune Ioana, au trăit o poveste de dragoste ca în filme, mereu împreună, dimineața la fabrică, seara acasă. Când tatăl ei s-a îmbolnăvit, au oprit pentru un an și ceva activitatea, care ajunsese la peste 50 de angajați. Atunci i-a spus tatălui că i-ar plăcea să facă meseria asta, iar el a avut o sclipire în ochi, fericit că ideea venea de la ea. Pentru că nu știa absolut nimic, i-a cerut să-i facă un model de geantă. Acela a fost primul ei model.

Avea în jur de 22 de ani când a început, iar pe la 2007 își angaja primii oameni. Mama se ocupase mereu de fabrică și de oameni, nu și de achiziții și vânzări, așa că Ioana a trebuit să învețe ea de unde se cumpără pielea și accesoriile. Primele genți le-au făcut din imitație de piele, pentru că pielea era prea scumpă pentru ei. După ce le-au vândut, au cumpărat piele în cantități mici, apoi tot mai mari. Spune că a fost forțată de situație: rămăsese capul familiei și trebuia să aibă grijă de mama și de bunica ei.

Am pornit de la a învăța cum se face o geantă, apoi a învăța cum se vinde o geantă. Apoi a duce efectiv gențile chiar și cu metroul

Numele Yvy venea inițial de la numele ei de fată și s-a întregit după ce s-a căsătorit și a luat numele Ionescu. În 2017 tocmai trecuseră printr-un rebranding, pentru că Ioana nu voia să rămână doar la genți și se gândea la haine și pantofi.

Un premiu la Milano, dintr-un stand mic

Mult timp au lucrat mai ales pentru lanțuri de magazine din țară, cu o linie clasică, care nu ieșea din tipare. Ioana a vrut să schimbe asta, inclusiv ca femeile din România să încerce să fie mai îndrăznețe. Cu cinci ani înainte de interviu au mers la primul târg internațional, la Milano, cu un stand relativ mic, nu foarte bine poziționat, doar ca să testeze. Au plecat, spune ea, cu premiul pentru calitate și excelență pe colecție, unic într-un târg cu sute de expozanți. Au venit apoi oameni de la Vogue și le-au luat produse pentru Vogue Fashion's Night Out din Milano, unde au avut trei produse în trei locații diferite.

Brandul n-a crescut în salturi, ci constant, cu pași mici și siguri. Ioana voia un produs de calitate la un preț accesibil, pentru că puterea de cumpărare din România nu se compară cu cea din afară. Despre un alt brand românesc de genți din piele, devenit tot o afacere de familie, am vorbit cu Diana și Cătălin Onocan, aici.

O geantă pentru cine pleacă dimineața și vine seara

Am vorbit și despre geanta ei smart, cu baterie externă și lumină LED. Mi s-a părut o idee genială. Pornise de la o problemă a ei: plecând de dimineață și ajungând seara, telefonul i se descărca de cel puțin două ori, iar bateria externă era mereu în locul greșit, în mașină când ea era la birou sau în cealaltă geantă. Așa că a fixat-o de geantă. Lumina LED se scoate, e prinsă pe o șuviță de piele și luminează în geantă, când îți cauți cheile pe întuneric, sau în afara ei.

Cam toate ideile și cam toate gențile pe care le facem sunt testate de mine și pornesc de la ce mi-aș dori eu să port

La momentul interviului lucrau de câteva luni la o colecție pentru bărbați. Orice geantă nouă trecea mai întâi prin mâinile ei, ca să vadă cât de rezistentă e și cum se comportă în timp, și păstra câte un model din fiecare. Pentru o zi încărcată lua o geantă mare, iar pentru un weekend cu cei mici, una care să-i lase mâinile libere. Ioana credea că un minim de cinci genți pe sezon e un număr corect, nici mult, nici puțin.

Meșterii pricepuți nu se mai găsesc ușor

Spre final am întrebat-o dacă mai investește cineva astăzi într-o fabrică de marochinărie. Ioana credea că da, dar că mulți nu știu în ce se bagă. Nici ea nu știa: când era mică, credea că diplomatele părinților le scot niște utilaje, singure. Abia lucrând a înțeles cât de migălos e un singur produs și cât contează ca oamenii din fabrică să se simtă bine. Să găsești meșteri pricepuți era deja o mare problemă, iar ea se gândea la o școală de meserii. Despre o fabrică românească veche, în care lucrau trei generații din aceeași familie, am vorbit cu Dan Simionescu, de la Braiconf, aici.

Pe copiii ei nu voia să-i forțeze spre fabrică, la fel cum nici părinții ei nu au forțat-o pe ea. La întrebarea despre ce n-ar trebui să spună o femeie despre ea niciodată, a răspuns că femeile ar trebui să fie deschise, încrezătoare și să spună lucrurilor pe nume. Se descria ca perfecționistă, deși credea că uneori trebuie să fii și puțin maleabil. Iar când am întrebat-o ce vrea să se facă atunci când va fi mare, mi-a spus că vrea să fie o mamă bună și să rămână cu Yvy până la adânci bătrâneți. I-am spus că are succes: a reînviat un business și a adus un brand.

Pe winwin.fit am adus Hanoracul Sport WIN, din bumbac, de purtat zi de zi, și elasticul de păr WIN din mătase, în negru.

Tu ai o geantă rămasă de la părinți sau de la bunici, pe care o păstrezi? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.

Dacă te-a interesat partea despre meșteri și producția făcută aici, am vorbit despre asta și cu Mihaela Glăvan, care a pornit de la cinci perechi de botine și a ajuns la un atelier cu 20 de angajați, și cu Cristina Bâtlan, despre pantofii Musette. Despre o afacere de familie mi-a povestit și Lilia Dulgher, coproprietar la Gitana Winery, crama familiei ei.

Lasă un comentariu

Acest site este protejat de hCaptcha și hCaptcha. Se aplică Politica de confidențialitate și Condițiile de furnizare a serviciului.

Toate comentariile sunt moderate înainte de a fi publicate.

Vezi mai multe articole

Adina Horga, fondatoarea Grădiniței Bergman, Nature Kindergarten, în interviul cu Lorena Buhnici
Parenting

Adina Horga despre grădinița în natură și copiii de azi

Adina Horga a deschis prima grădiniță în casa în care locuia, cu bani din bijuterii și mașina vândute. Am vorbit despre Grădinița Bergman, despre copiii care merg în pădure și despre emoțiile pe ca...

Citește mai mult
Medine Pop, cofondatoare WeDine, în interviul cu Lorena Buhnici din 2017 despre cinele pop-up
Antreprenoriat

Medine Pop despre WeDine, cine pop-up și Bucureștiul interbelic

Medine Pop, cofondatoare WeDine, mi-a explicat de ce mâncarea e ultimul motiv pentru care vii la o cină pop-up și cum își potrivește oaspeții la masă.

Citește mai mult