Medine Pop despre WeDine, cine pop-up și Bucureștiul interbelic

Medine Pop nu are carte de vizită. Spune că n-ar avea ce să scrie pe ea, în afară de numele ei, și oricum nu răspunde la telefon. Lumea o asociază cu WeDine, proiectul pe care l-a cofondat, o cină care se mută în fiecare lună în alt loc, cu alt bucătar și alt meniu.

Am stat de vorbă în septembrie 2017. Auzisem de WeDine cu vreun an înainte și voiam să înțeleg ce e, de fapt, dincolo de ce auzisem. Medine m-a corectat din prima: mâncarea ar trebui să fie ultimul motiv pentru care vii.

O cină pe lună, de fiecare dată în alt loc

Definiția ei e simplă, iar restul ține de experiență:

Un restaurant, pop-up, care se întâmplă o dată pe lună, într-un cadru total diferit de fiecare dată, cu un bucătar diferit, deci un meniu diferit.

Fiecare ediție are propriul concept, care se vede în nume, în grafică, în textul cu care e anunțată, în meniu, în decor și în muzică. Nu e fine dining și nici nu și-au propus vreodată să fie, pentru că asta ar schimba totul, de la prețul biletului la resurse. Nu e nici un eveniment de cinci stele. Medine preferă ca oamenii să vină fără așteptări, din curiozitate, și recunoaște deschis că unele ediții te dau pe spate, iar altele sunt doar în regulă. E ca și cum ți-ai propune să încerci, o dată pe lună, un loc nou.

Cine vrea să ajungă acolo intră pe site, se înscrie cu adresa de e-mail și e anunțat la fiecare ediție. Deși comunicarea spune clar că oamenii pot veni relaxați, așa cum sunt, Medine vede după cum se îmbracă, mai ales femeile, că pentru mulți e un eveniment. Vin în cuplu, își aduc prieteni sau parteneri de afaceri și revin.

Ce nu se vede din afară

La momentul interviului, WeDine-ul în forma lui de atunci exista de vreo doi ani și jumătate. Au pornit cu ediții de 30 de oameni și ajunseseră la 80-100. Cu cât cresc, cu atât e mai greu să găsească locuri. Au trecut prin seri fără curent, fără apă sau fără toalete, iar la fiecare ediție lucrează cel puțin 40 de oameni, deși lumea o asociază doar pe ea, pentru că ea a dat interviurile.

Partea la care ține cel mai mult e așezarea la masă. Oamenii completează la înscriere un formular cu ocupația și vârsta, aproape toți, iar Medine petrece mult timp să-i potrivească, dincolo de matematica locurilor. Mi-a povestit despre două cupluri de medici, puse întâmplător la aceeași masă, care au început apoi să se înscrie împreună. Pentru ea, oamenii care vin și revin sunt dovada că fac ceva bine.

Și-ar fi dorit atunci o cină într-un muzeu sau într-o instituție a statului, dar acolo dădea de un paznic care termină programul la opt și de cereri trimise pe mail. Se gândeau și la alte orașe și chiar la francizarea conceptului în afara țării. Iar telefoanele le-ar fi lăsat la intrare, poate în niște plicuri frumoase, puse în fața fiecăruia. Despre mâncare ca motiv de a aduna oamenii la aceeași masă am vorbit mai pe larg cu Miruna Lica, Foodiva, aici.

Două ore și jumătate de dimineață doar pentru ea

Medine lucrează în ritmul ei și spune că are mai mult timp liber decât s-ar crede, pentru că așa și-a construit viața. Se trezește la 5:30, chiar dacă are întâlnire abia la 8, și are un ritual de dimineață de două ore și jumătate. Nu intră pe niciun site. Citește, încet, cu notițe, și revine asupra paginilor.

Iubește Bucureștiul interbelic, literatura acelei perioade, Cișmigiul, Calea Victoriei, unde și locuiește, și Balcicul. Recunoaște că trăiește mult în trecut și că are tendința să colecționeze lucruri vechi. De aici vine și felul în care vede clasicele: rochița neagră, cămașa albă, rujul roșu și oja roșie nu sunt o modă, sunt lucruri care n-ar trebui să dispară.

Când am întrebat-o ce vrea să se facă atunci când va fi mare, mi-a răspuns scurt: scriitor. Iar la întrebarea despre succes, răspunsul a fost la fel de limpede.

N-am căutat să am succes și nici nu o să caut niciodată Fac ceea ce-mi doresc să fac Trăiesc din munca mea

Pentru ea contează munca în care crede și pe care a construit-o cum a vrut, și relația în care era de zece ani, în care se simte iubită și respectată. Ce n-ar trebui să spună o femeie despre ea? Medine nu suportă când o femeie se laudă cu aspectul ei sau cu cât de curtată e. I se pare lipsit de eleganță.

Pe winwin.fit am adus elasticul de păr WIN din mătase, în negru, ivoire și bej, și Hanoracul Sport WIN, o piesă simplă de purtat zi de zi.

Tu ai fost vreodată la o cină unde nu știai pe nimeni la masă? Mi-ar plăcea să-mi povestești cum a fost. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.