Mihaela Bilic despre etichete, congelator, lapte și slăbit

Mihaela Bilic se uită la oameni când mănâncă și a observat că nimeni nu miroase mâncarea. Pentru ea, asta spune multe. Limba recunoaște doar câteva gusturi de bază, nasul poate deosebi mii de nuanțe, iar fără timp și fără mestecat nu prea știm ce avem în farfurie. Uneori îi roagă pe cei cu care gătește să-i descrie mâncarea fără să folosească cuvântul „bun”. Cei mai mulți nu reușesc.

Mihaela Bilic e medic nutriționist. A absolvit Medicina la Carol Davila, a făcut rezidențiatul la secția de Diabet și Boli de nutriție a Spitalului Universitar din București, între 1996 și 2000, și un stagiu de un an la o clinică de obezitate din Paris. Până la momentul interviului publicase mai multe cărți la Curtea Veche, printre care Trăiesc, deci mă abțin, Ghid pentru slăbit și ABC de nutriție. Mi-a povestit că prin 2013 a făcut și un master de psihanaliză în Franța, și de acolo i-a rămas felul în care privește mâncarea: ca pe o relație, nu doar ca pe o listă de nutrienți.

Ea crede că totul în jurul mâncării a devenit complicat și științific, când de fapt mâncarea ar trebui să fie o chestiune simplă și bună. Ar face, spune ea, o lecție de nutriție ca pentru clasele mici, pentru că acolo e baza.

Citește eticheta, pentru că gustul nu te mai ajută

Pe vremuri, spune ea, știai ce mănânci: asta e pâine, asta e carne, asta e lapte. Acum, ca să afli ce e într-un pachet de biscuiți, trebuie să citești eticheta, iar acolo găsești uneori 20 de ingrediente, unele pe care nici nu le cunoști. Multe dintre ele sunt zahăr și grăsime de proastă calitate, puse pentru că sunt ieftine și pentru că ne fac să mâncăm mai mult. Zahărul e peste tot, în pâine, în mezeluri, iar în locul lui apare tot mai des siropul de porumb.

Simțurile noastre sunt extrem de sărace în momentul în care venim cu mâncarea în contact, dacă nu le folosim.

Soluția ei e să pui în coș produse pe care nu le-a modificat nimeni: legume, carne, lapte, așa cum vin din natură. Și aici vine o idee pe care n-o auzi des: preferă congelatul. Carnea proaspătă trebuie consumată în două-trei zile, iar dacă nu se vinde repede pierde din calitate. Congelarea rapidă, la temperaturi foarte scăzute, păstrează calitățile nutritive, pe când la un produs proaspăt nu știi câte zile a stat în frigider. Spune că la legume vitamina C scade la jumătate în aproximativ 48 de ore, așa că o legumă congelată acolo unde a fost culeasă poate fi mai bună decât una care a stat prin depozite.

Congelatorul e pentru ea și o soluție împotriva risipei. Pâinea se poate congela, iar peștele la cuptor sau tocănița se pot găti mai mult și împărți în porții. La momentul interviului făcea o campanie pe tema asta, Nu aruncați pâinea. Gătitul zilnic, cu altceva în fiecare zi, i se pare un perfecționism dus până la absurd. Despre mesele gătite pentru o săptămână întreagă am vorbit și cu fondatorii FoodKit, aici.

Laptele, parmezanul și mezelurile mâncate din când în când

Când a venit vorba de lapte, s-a luminat. Spune că e unul dintre puținele alimente care au în același timp proteine, glucide și lipide, plus foarte multă apă, și că e un aliment viu, cu bacterii lactice care îl transformă în sute de feluri de brânză. Parmezanul i se pare un miracol al naturii, pentru că într-o roată intră, spune ea, cam jumătate de tonă de lapte. Tocmai de aceea brânzeturile sunt altă categorie decât lactatele: sunt concentrate, se mănâncă puțin și pentru plăcerea gustului.

La fel vede mezelurile. Au apărut dintr-o necesitate, ca să păstrezi carnea pe vremea când nu existau frigidere, și sunt făcute să fie mâncate din când în când, în cantitate mică. Nu crede că trebuie scoase din viața noastră pe motiv că nu sunt sănătoase, dar crede că prețul spune ceva: dacă un producător face calitate, asta se vede în preț. Noi, ca români, vrem și mult, și ieftin, și bun. Americanii, spune ea, sunt mai pragmatici și îți zic să alegi două dintre ele.

Despre Bio a fost la fel de directă. Pentru ea, eticheta Bio înseamnă grijă pentru mediu și pentru sol, nu neapărat o mâncare mai hrănitoare, iar diferențele de nutrienți sunt, spune ea, sub 10%. Ce caută ea e altceva: produse crescute neintensiv, în ritmul naturii, ca găina care face un singur ou pe zi.

De ce nu crede în vegetarianism și în moda fără gluten

Aici a fost cea mai categorică. Mihaela Bilic consideră că suntem construiți să digerăm și să folosim nutrienții din produsele animale și că din plante absorbim mult mai greu lucruri precum calciul, fierul sau omega-3. Despre dietele vegane impuse copiilor a vorbit foarte dur, ca medic nutriționist.

A fost la fel de critică față de moda fără gluten. Mi-a povestit despre un domn cu boală celiacă, întâlnit după o conferință în Deva, care i-a mulțumit că nu încurajează moda asta, pentru că pentru cei care chiar au boala nu e un trend, e o suferință. Pentru intoleranța la lactoză are un argument simplu: în brânzeturi lactoza a fost consumată de bacteriile lactice, așa că o problemă cu laptele proaspăt nu înseamnă automat că trebuie să renunți la brânză.

Slăbitul nu e același lucru cu sănătatea

Spune că, de multe ori, confundăm sănătatea cu silueta. Organismul e făcut să-și facă rezerve, inclusiv de grăsime, și asta e sănătos. Slăbitul merge împotriva lui, iar corpul se opune cu toată forța. Știm foarte bine să facem față lipsei de mâncare, spune ea, nu și abundenței, iar de aici vine explozia obezității. În cărțile de nutriție din alte țări, spune ea, adulților li se recomandă să aleagă între micul dejun și prânz sau între prânz și cină. Pentru cei mai mulți, masa cea mai importantă e cea de seară, pentru că nu doar hrănește, ci și calmează după o zi de oboseală și frustrări.

A încercat pe pielea ei toate extremele și spune că poate face o cură de slăbire cu orice, chiar și cu înghețată. Greu nu e slăbitul, ci felul în care reușești. Pentru ea, diagnosticul corect nu se mai pune pe numărul de kilograme, ci pe cât de împăcat ești cu tine și cu mâncarea ta.

toată această relație cu mâncarea, dacă îți consumă 50-70% din energia vitală, ce face de fapt? Orbește și blochează viața.

Despre hidratare și nutriție am stat de vorbă și cu Lygia Alexandrescu, tot doctor nutriționist, aici.

Luxul, sărăcia și succesul măsurat față de zero

Spre final am vorbit și despre altele. Pentru ea, luxul suprem e să nu-și înceapă ziua înainte de ora 11, pentru că nu e o persoană matinală. După facultate, la Roma, a rămas cu 5.000 de lire după ce și-a cumpărat câteva tricouri și a mâncat o săptămână înghețată, pentru că un cornet costa 1.000. Sărăcia care o doare cu adevărat nu e lipsa banilor, ci mizeria. Iar succesul îl vede în lucrurile mici, pe care le recunoști doar dacă te compari cu zero, nu cu ce ți-ai fi dorit.

Tu citești etichetele înainte să pui ceva în coș? Mi-ar plăcea să-mi scrii.

Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.