Dr. Roxana Voica despre microbiom, inflamație și longevitate

Prima fotografie a Roxanei Voica de la grădiniță o arată într-un halat alb, cu o bonetă cusută de bunica ei, tratând un iepuraș. Nu s-a gândit niciodată să facă altceva decât medicină. A terminat medicina militară, a fost zece ani șefă de cabinet la Institutul Național de Medicină Aeronautică și Spațială și astăzi este medic specialist gastroenterolog și medic primar boli infecțioase, cu consultații în rețeaua Regina Maria și online.

Când am prezentat-o drept expertă în microbiom, a zâmbit și a spus că ar zice mai degrabă pasionată. Și nici nutriționistă nu se declară, deși crede că un gastroenterolog trebuie să știe ce face mâncarea în ficat, pancreas și intestin. Faptul că are și specialitatea de boli infecțioase o ajută: microbiomul e, până la urmă, o lume de bacterii.

Am vrut conversația asta pentru că microbiomul a devenit un subiect la modă și se spun multe despre el. Am plecat cu o idee simplă: nu există o pastilă sau un super aliment care să repare ce stricăm zilnic.

Trei bariere și inflamația pe care n-o simțim

Doctorița Voica explică așa: între noi și boală sunt trei bariere. Prima e microbiomul, totalitatea bacteriilor din intestin. A doua e peretele intestinal, care ar trebui să fie strâns ca zidul unei case. A treia e sistemul imunitar. Când primele două nu mai funcționează bine, anumite substanțe ajung să stimuleze constant sistemul imunitar și pot apărea alergii, oboseală, dureri de cap sau infecții care tot revin.

Inflamația acută, cea cu roșeață, durere și umflătură, e bună: corpul repară ceva. Problema e inflamația cronică de grad scăzut, pe care nu o vedem și nu o simțim. Ea vine, spune doctorița, ca picătura chinezească, din mâncat prost azi, mâine și poimâine. Mi-a plăcut cum a legat-o și de mediu: nu poți avea un ecosistem perfect în interior când cel din exterior se strică pe zi ce trece.

Despre balonare și colonul iritabil a spus un lucru care m-a surprins. De cele mai multe ori, la colonoscopie nu se vede nimic, pentru că problema vine mai degrabă din creier, prin axa creier-intestin. Majoritatea pacienților ei descriu o perioadă de stres puternic înainte să apară simptomele. Apoi te doare burta, te gândești la ce e mai rău, te stresezi și mai tare, și cercul se închide.

Probioticele nu sunt o scurtătură

Microbiomul, spune Roxana Voica, e ca o grădină de mici animale de companie care trebuie hrănite. Prebioticele sunt hrana lor, adică fibrele, din banana verde, din cartoful fiert și răcit, din ceapă sau usturoi. Probioticele sunt bacteriile propriu-zise, din capsule. În cazuri țintite ajută, dar sunt suplimente, nu medicamente, așa că rugămintea ei e să nu le luăm fără acordul unui medic. Efectul ține cât le iei, iar la unii pacienți prebioticele pot face chiar mai rău.

Un microbiom sănătos înseamnă un microbiom divers. Pentru că am vorbit despre ecosistem, vorbim despre diversitate.

Fiecare bacterie se hrănește cu alt tip de fibră, așa că varietatea contează. Noi ne-am obișnuit cu 15-20 de alimente pe săptămână. Iar despre super alimente a fost foarte directă: ciocolata neagră, rodia sau afinele sunt bune, dar nu fac minuni dacă în rest nu schimbi nimic. A spus și că, în opinia ei, după pandemie am abuzat de antibiotice, antiinflamatoare, suplimente și mâncare ultraprocesată, iar echilibrul s-a stricat.

Menopauza, mușchiul și regula 30-30

La menopauză, odată cu estrogenul scade și diversitatea microbiomului. Metabolismul se schimbă, apare mai ușor rezistența la insulină și grăsimea din jurul organelor. Recomandarea ei: jumătate de farfurie legume și fibre, un sfert carbohidrați de calitate, un sfert proteină, minimum 150 de minute de mișcare pe săptămână și, mai ales, ridicări de greutăți. Despre premenopauză am vorbit mai pe larg cu Claudia Buneci, aici, iar despre menopauză cu dr. Ioana Drăgan, aici.

După 60 de ani, pune activitatea fizică pe primul loc, pentru că mușchiul nu ne ajută doar să ne mișcăm, ci și să folosim corect glucoza. Urmează fibrele, hidratarea, pentru că centrul setei se dereglează cu vârsta, și proteina. Nu e adepta sutelor de grame de proteină din social media, dar ține la regula 30-30: în jur de 30 de grame de proteină la masă, de exemplu două ouă și brânză cottage sau un piept de pui.

Mi-a plăcut și cum vorbește despre mâncatul emoțional. Primul cuvânt pe care l-a folosit a fost predictibilitatea: mese la ore cât de cât constante, ca să nu bulversezi intestinul, ficatul și pancreasul. Iar pentru pofte, frigiderul plin cu fibre, boabe și mâncare fermentată.

Câteva mituri, pe scurt

Am încheiat cu o serie de întrebări rapide. Oul nu e de evitat, spune ea. Banana verde e mai bună decât cea foarte coaptă. Apa cu lămâie dimineața nu te face să slăbești, deși e un mod plăcut de a bea apă. Iaurtul 0% e deja procesat, la fel și băuturile vegetale din comerț, iar laptele de migdale l-a făcut ea în casă. Orezul îl preferă integral, pâinea cu maia, iar carnea roșie rar. Mierea e tot zahăr, în cantitate mică. Despre vin a spus clar că nu crede în mitul paharului sănătos.

Pentru copii, soluția ei sunt poveștile: în burtica lor trăiesc niște animăluțe care trebuie hrănite. Iar la final, despre sănătate, a spus ceva ce mi-a rămas în minte.

Înainte ai o grămadă de griji, ai 1000 de griji, iar când ai o problemă de sănătate, ai o singură grijă.

Care dintre miturile astea îl credeai până acum? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.