Monica Bârlădeanu despre Ferma Vedetelor, actorie și bijuterii

Cu vreo 15 ani înainte de Ferma Vedetelor, Monica Bârlădeanu a dat un casting la Pro TV pentru prezentarea vremii. Nu se descurca deloc cu prompterul, îi fugeau cuvintele și, după probă, telefonul n-a mai sunat. Recunoaște că nici nu-și dorea neapărat televiziunea. Voia doar un job pe lângă facultate.

Când am înregistrat interviul, Monica tocmai se întorsese la Pro TV, ca gazdă a Fermei Vedetelor. Între timp trecuse prin emisiunea La Strada, plecase la Los Angeles, făcuse film și pornise o linie de bijuterii pe care le lucra cu mâna ei. Am vrut să înțeleg cum ține toate direcțiile astea în paralel, fără să simtă că trebuie să aleagă una.

Doamna de la aprozar și primul job, la 16 ani

Monica a crescut la Iași, în anii în care se stătea la coadă după orice. Prima banană a văzut-o după 1989, într-o sacoșă transparentă, în tramvai. Până atunci îi știa doar mirosul, de la ambalajul de gumă al unui copil din bloc. Femeia de la aprozar, care punea deoparte ouă și portocale, i se părea cea mai influentă ființă din lume.

La 16 ani, după ce părinții ei se despărțiseră, au fost zile cu frigiderul complet gol. Fratele mare era la școala militară, iar pe cel mic îl creșteau practic ea și mama ei. Fără să-i spună mamei, a găsit în ziar un anunț pentru o terasă de lângă gară, s-a îmbrăcat într-o fustă de piele împrumutată, s-a machiat ca să pară de 18 ani și a repetat un mic discurs. A fost angajată, iar dintr-o singură seară de vineri a strâns din bacșiș cât salariul mamei ei. Când i-au cerut buletinul s-au prins, dar au lăsat-o să rămână, și s-a întors și sezonul următor.

De la reclame la Los Angeles

În facultate, o colegă care poza pentru o firmă de pijamale i-a spus cât a câștigat, iar de acolo au urmat alte ședințe foto, o reclamă la detergent și un job în marketing la o companie de petrol. Atunci a sunat-o Radu Moraru pentru un casting la o emisiune nouă. A refuzat întâi, pentru că avea salariu și o viață așezată, dar până la urmă s-a dus și a fost luată. Recunoaște că televiziunea, sau mai degrabă celebritatea, i s-a urcat puțin la cap.

Când a decis că actoria îi place mai mult decât avocatura, a plecat la Los Angeles strict pentru cursuri, ca să învețe să-și folosească corpul în fața camerei. Primul rol a venit repede. La momentul interviului trăia între București și Los Angeles de 14 ani și se descria ca un om nomad, care se adaptează oriunde. Mai puțin în Islanda.

Pentru că nu joacă nimeni cu emoții împrumutate de la altcineva.

Bijuteriile au pornit din zilele în care era blocată

Asta a fost partea care m-a surprins cel mai mult. Ca actriță, spune Monica, construiești un personaj căutând adânc în tine, iar sunt zile în care pur și simplu nu ai acces la tine. În zilele acelea simțea nevoia să facă ceva cu mâinile: mâzgălea, șlefuia masa din curte. Și-a cumpărat un kit de argint care se modelează ca plastilina, a făcut ca un copil o râmă, a găurit-o cu un cui, a ars-o la flacără și a rămas o piesă de argint. A pus-o pe un șnur, a purtat-o, o prietenă a vrut și ea una, apoi colegele prietenei.

Brandul a pornit în 2014. Monica spunea că încă face piesele cu mâna ei și nu are angajați. A construit singură magazinul online și a învățat contabilitate de la prietena care a împins-o să facă din asta un business, deși, spune ea, abia știa scurtăturile de pe tastatură. Despre bijuteriile fine și un brand construit de la zero am vorbit și cu Narcisa Pheres, aici.

De ce se ferește de cuvântul succes

Monica nu crede că trebuie să fie un singur lucru. Poate face un film, un proiect de televiziune și bijuterii în același timp, iar atenția ei e mereu pe proiectul din fața ei. Nici planuri nu mai face: Ferma Vedetelor a apărut cu patru zile înainte de zborul spre Los Angeles. La momentul interviului se gândea la primul ei scurtmetraj, inspirat de o întâmplare din familie.

Succesul îl vede ca pe o etichetă pusă de alții și ca pe conceptul care te corupe cel mai mult. Dacă privești ultimul lucru făcut ca pe un succes, tentația e să-l repeți.

O să pară ca o glumă pe care o spui de două ori și la care nu mai râde nimeni.

Nu citește nici laude, nici critici despre ea, pentru că știe că ar începe să-și ajusteze deciziile ca să-i mulțumească pe alții. Se măsoară după cât a crescut față de acum cinci ani și după curiozitate, pentru că oamenii fără curiozitate i se par oameni care au îmbătrânit. Luxul, pentru ea, e libertatea de a spune nu și de a alege pe cineva pentru că îl vrei, nu pentru că ai nevoie de el. Despre actorie și despre filmul comercial am vorbit și cu Ada Galeș, aici.

Pe winwin.fit am adus Hanoracul Sport WIN, o piesă simplă, de purtat zi de zi și pe drum, și șapca WIN.

Tu ce faci cu mâinile în zilele în care te simți blocată? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube.