Urania Cremene despre parenting, răbdare și fermitate cu căldură

Am început cu Urania foarte direct. Știu toate sfaturile de parenting, știu despre răbdare și iubire necondiționată. Dar ce faci când i-ai repetat copilului de cinci ori, cu toată răbdarea, și el tot acolo e? I-am mărturisit că și eu m-am descărcat de câteva ori pe fiica mea și abia după aceea mi-am dat seama. Am învățat, între timp, să ne cerem scuze una alteia.

Urania Cremene e master trainer în parenting, coach și public speaker. A creat programul online All About Parenting, iar la momentul interviului mergea cu seminarii gratuite prin orașele mari ale țării. Am vrut să vorbesc cu ea tocmai pentru că, spune ea, tot ce predă a încercat mai întâi cu propriul copil.

Repetatul de o sută de ori nu ajută

Urania crede mult în prevenție. A comparat situația cu o carie: dacă ai o carie, nu dispare oricât i-ai spune să plece. La fel, faptul că repetăm de zece ori nu ne ajută deloc. Mai mult, dacă repeți ceva de zece ori, n-ai cum să nu te enervezi, iar de acolo alunecăm exact în ce regretăm apoi. Spune că aproape niciun părinte pe care îl întâlnește nu-și dorește să urle sau să pedepsească.

Soluția ei are două părți. Prima e să lucrezi ca refuzurile să fie cât mai puține, ceea ce nu înseamnă copii care nu au voie să spună nu, ci copii care vin cu argumente și, de la o vârstă, cu alternative. A doua e o consecință clară, dacă ce i-ai cerut nu se întâmplă. Mi-a dat un exemplu pe care, i-am spus, îl aplic și eu: îi spui că timpul de televizor s-a terminat și îl întrebi dacă închide el televizorul sau îl închizi tu.

Fermitate cu căldură este ceea ce au nevoie copiii. Pentru că prietenie înseamnă, până la urmă, să avem drepturi egale.

Ca să explice echilibrul ăsta, folosește metafora mașinii. Părintele e mereu la volan. Până pe la doi ani, copilul stă în spate și vede tot: cu cine vorbești, cum vorbești, ce faci când te oprește poliția. Pe la trei ani îl muți în față, lângă tine, și îi explici de ce o iei pe un drum și nu pe altul. Mai târziu vă consultați. Dar dacă el îți cere să treci pe roșu, nu treci, pentru că regulile le stabilești tu.

Ce faci când răbdarea se termină

Urania nu crede în părinții de piatră. Când se enervează, se retrage câteva minute într-o cameră, cu ușa închisă. Copilul ei a învățat în timp că are nevoie de distanța asta. Și a ridicat și ea tonul, recunoaște, dar crede că important e ce le arătăm după aceea: uite, am fost foarte nervoasă, am făcut un duș și m-am calmat. Așa învață și ei ce să facă cu stările lor. Relația cu un copil e ca orice relație cu un om la care ții. Dacă ai urla la o prietenă, i-ai cere iertare. De ce nu și copilului?

Mi-a povestit și despre copilăria ei de băiețoi, crescută printre băieți, cu un frate cu cinci ani mai mare, cu geamuri sparte și cauciucurile unui vecin dezumflate din răzbunare. Tatăl ei, colonel, era foarte ferm. Mama era cea caldă. Bunica, tot Urania, era o grecoaică născută la Salonic, foarte elegantă, care nu purta niciodată capot prin casă. Lucrurile pe care i le repetau, să stea dreaptă și să nu mai alerge așa, păreau atunci fără șanse, dar s-au așezat mai târziu.

Educatoarea trece, părinții rămân

Am întrebat-o ce faci când pui niște baze acasă și ajungi într-o grădiniță sau o școală care spune altceva. Răspunsul ei m-a surprins. În orice grupă există cel puțin un copil bătăuș, iar părinții se coalizează adesea să-l scoată afară. Va veni altul, spune ea. Rolul nostru nu e să-i ferim pe copii de orice conflict sau respingere, ci să-i învățăm să le prevină și să le gestioneze. Orice ființă are nevoie și de provocări, și de susținere ca să crească.

Educatoarea trece. Trece și bona. Trece și învățătoarea. Și profesorii. Noi rămânem.

Despre cum vorbim cu copiii și despre educația lor am mai vorbit cu Richard Joannides, aici, și cu Prințesa Urbană, aici.

Urania nu folosea Instagram, posta rar pe Facebook, iar când îi vin prieteni acasă, telefoanele rămân la ușă. Nu mănâncă carne de mulți ani, dar nu își impune regula: dacă are poftă de o ciorbă de miel, o mănâncă, pentru că echilibrul înseamnă din toate. Spune că a ajutat multe familii, inclusiv părinți de adolescenți cu probleme grave, și că a redus consilierea individuală tocmai pentru că o încărca foarte mult. Ce n-ar trebui să spună un om despre el niciodată? Nu merit. Crede că de acolo pleacă foarte multe și că, ca popor, stăm prost cu stima de sine.

Pe winwin.fit am adus hanoracul sport WIN și șapca WIN, pentru zilele de parc și de drum.

Tu ce faci în momentul în care simți că-ți pierzi răbdarea cu copilul? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.