Ioana Berciu despre cortizol, somn, microbiom și longevitate

Tot mai multe femei din jurul meu îmi spun același lucru: sunt obosite, dar nu se pot odihni. Cu întrebarea asta, și cu multe altele, am stat de vorbă cu dr. Ioana Berciu, medic cu rezidențiat în medicină de laborator, în formare pe endocrinologie, cu pregătire în medicină funcțională. A fondat clinica Longevity Room din București și este Director Medical ProLon România.

Medicina funcțională n-a fost pentru ea o alegere de carieră, ci ieșirea dintr-un burnout sever prin care a trecut: migrene zilnice, erupții care nu treceau, un cortizol care la un moment dat nu mai funcționa. Atunci a început să-și pună întrebări pe care medicina clasică nu le pune de obicei.

Ce mi-a plăcut la ea e că a tras de mai multe ori un semnal de alarmă împotriva propriilor subiecte la modă: nu tot ce pare cortizol e cortizol și nu tot ce pare perimenopauză e perimenopauză.

Medicina funcțională nu înlocuiește medicina clasică

Dr. Berciu preferă termenul de abordare funcțională. E o medicină preventivă și proactivă, care se uită la factorii pe care îi putem schimba: stilul de viață, mediul, stresul, somnul, mâncarea. Insistă că nu ia locul medicinei clasice, care a prelungit enorm durata vieții prin antibiotice, analize și imagistică. Vine în completare, pentru bolile cronice apărute odată cu viața modernă, și nu funcționează fără implicarea pacientului.

Despre genetică a folosit o comparație pe care am reținut-o. Moștenirea genetică e ca un cont în bancă. Una dintre noi primește 500 de euro, cealaltă 5.000. În zece ani putem ajunge la aceeași sumă, doar că pentru una va fi nevoie de mai multă disciplină. A amintit și un studiu pe o cohortă mare, care arată că un stil de viață sănătos crește durata de viață chiar și la cei cu o genetică mai puțin favorabilă.

Cortizolul nu e inamicul, iar simptomele nu sunt un diagnostic

Am întrebat-o de postările de tipul „cinci semne că ai cortizolul ridicat”. Răspunsul ei: cortizolul e un hormon de care avem nevoie ca să supraviețuim. Oboseala de dimineață, anxietatea, retenția de apă, somnul prost sunt simptome nespecifice, care pot însemna la fel de bine o anemie, un deficit de fier sau de B12, o problemă de tiroidă sau rezistență la insulină. Dacă persistă, se investighează, nu ne autodiagnosticăm.

Stresul nu pleacă, spune ea, așa că trebuie să învățăm să trăim cu el. Contează mai puțin stresul și mai mult reacția noastră la el. Dă exemplul ploii: dacă ieși din casă, picură și ți se pare furtună, ceva nu e în regulă. Fiecare are nevoie de un ritual zilnic de decompresie, al lui, nu unul copiat.

Creierul iubește rutina foarte mult și el atunci se simte în siguranță.

Somnul l-am pus amândouă la baza piramidei. Și eu îi acord multă atenție, pentru că e o diferență între a dormi ore și a dormi șapte ore bune. Când dormi profund, gestionezi aproape orice. Când somnul e perturbat, se schimbă tot: poftele, chef de sală, de muncă. Dacă nu dormi bine pe termen lung, recomandarea ei e să investighezi, pentru că poate fi și o apnee de somn. Pentru cei tineri, mai ales, igiena somnului face diferența: telefonul deoparte, camera aerisită, o rutină de seară. Despre dispozitivele care măsoară somnul spune că sunt bune pentru conștientizare, dar pot deveni ele însele o sursă de stres.

Microbiomul, perimenopauza și fibrele

Microbiomul nu înseamnă doar digestie. Dr. Berciu îl leagă de inflamație, neurotransmițători, hormoni, piele, dar avertizează că sloganul „toate bolile încep în intestin” merge prea departe: avem multe corelații dovedite și puține relații cauză-efect. La perimenopauză, pe măsură ce estrogenul și progesteronul se dezechilibrează, tranzitul poate încetini, iar comunicarea dintre hormoni și microbiom merge în ambele sensuri. Ce strică cel mai mult microbiomul este alimentația ultraprocesată, apoi stresul, somnul prost și, surprinzător, activitatea fizică foarte intensă făcută ca descărcare de stres.

Despre fasting a făcut o distincție utilă. Postul intermitent e mai studiat la bărbați decât la femei. La femei poate funcționa o variantă blândă, de vreo 13 ore, de la 18:00 la 7:00, dar peste 14 ore devine problematic. Postul prelungit, de peste 48 de ore, ar trebui făcut sub supraveghere medicală. ProLon, gândit de profesorul Valter Longo, e o dietă de cinci zile cu o compoziție calculată ca să mimeze postul. Fibrele le numește aurul sănătății și face legătura cu centenarii din zonele albastre, care mănâncă în principal plante.

Despre menopauză ca etapă firească am vorbit și cu dr. Ioana Drăgan, aici, iar despre stilul de viață din premenopauză, cu Claudia Buneci, aici.

Ce analize și ce suplimente după 40 de ani

Am întrebat-o ce analize ar trebui să ceară o femeie de 40-45 de ani. Mi-a spus că începem invers: întâi găsim un medic care să ne cunoască istoricul, apoi el recomandă analizele. Pe la 40 de ani merită făcut un tablou hormonal, vitamina D, B12, feritina și tiroida. Personalizat, a subliniat, nu înseamnă neapărat scump.

Când am întrebat-o ce suplimente n-ar trebui să lipsească, a început cu somnul, proteinele, fibrele, grăsimile sănătoase, mișcarea și lumina. Abia apoi a vorbit de vitamina D controlată, de omega-3 cu atenție la anticoagulante, de fier doar dacă feritina e scăzută și de magneziu, ales pentru ce anume vrei să rezolvi. Îi place că oamenii au început să întrebe farmaciștii, care cunosc interacțiunile.

Pentru că niciun supliment de pe lumea asta nu poate să suplinească somnul.

Despre NMN și alte formule la modă a spus că țin de optimizare, nu de echilibru, și că au sens doar peste o fundație deja construită. Ne-am întrebat la final dacă putem ajunge la 100 de ani. Ea crede că da, cu condiția să începem devreme. Eu mi-aș dori să ajung acolo mobilă, nu doar să bifez vârsta. Tu ce faci seara ca să lași ziua în urmă? Mi-ar plăcea să-mi scrii. Iar dacă vrei să asculți și alte conversații ca asta, le găsești pe canalul meu de YouTube și în format podcast.